Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fenomen

1 * Cuvantul cu diacritice: fenomén
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: FENOMEN, fenomene, substantiv neutru 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etcetera, care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etcetera din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etcetera). – Din franceza phenomene.

2 * Cuvantul cu diacritice: fenomeno-
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: FENOMEN²(O)- element „fenomen”. (< franceza phenomen/o/-, conform din limba greaca phainomenon)

3 * Cuvantul cu diacritice: fenomén
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: FENOMEN¹ substantiv neutru 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< franceza phenomene, limba greaca (veche) phainomenon)

4 * Cuvantul cu diacritice: fenomén
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: FENOMEN substantiv 1. verifica cuvantul: proces. 2. fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen. 3. fapt. (- de limbă.)

5 * Cuvantul cu diacritice: fenomén
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: fenomen substantiv neutru, plural fenomene

6 * Cuvantul cu diacritice: fenomén -e
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: FENOMEN -e n. 1) Manifestare externă a unei realități. 2) Proces din natură sau din societate. - social. - natural. 3) Eveniment real; fapt din realitate. 4) Ființă sau obiect cu calități rare, suprinzătoare. 5) Persoană bizară. franceza phenomene

7 * Cuvantul cu diacritice: fenomén
Cuvantul fara diacritice: fenomen

Definitie: FENOMEN substantiv neutru 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Plural -ne, -nuri. / < franceza phenomene, limba italiana fenomeno, conform limba greaca (veche) phainomenon – ceea ce apare].