Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fund

1 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: FUND, funduri, substantiv neutru 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etcetera rămasă pe această parte a vasului. ♦ Parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etcetera cârpător. 2. (Familiar) Șezut, dos. 3. Partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos. ♢ Expresie A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. ♢ Expresie Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală. ♦ (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii. ♢ Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) loc unde se găsește întotdeauna ceva, unde nu se epuizează ceea ce se găsește acolo. ♦ Partea de deasupra a unui acoperământ de cap. – Din limba latina fundus.

2 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: Fund antonim: gură

3 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: FUND substantiv verifica cuvantul: tur.

4 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: FUND substantiv 1. dos. (Întoarce vasul cu -ul în sus.) 2. verifica cuvantul: tocător. 3. (popular) cârpător, (regional) masă, (Transilvania și Maram.) tablă. (- de mămăligă.) 4. verifica cuvantul: codârlă. 5. dos, spate. (În -ul curții.) 6. verifica cuvantul: adânc. 7. adânc, adâncime, afund, profunzime, străfund. (Din -ul lacului.) 8. verifica cuvantul: șezut.

5 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: fund (partea de jos sau dinapoi, îndepărtată a unui obiect, obiect de bucătărie) substantiv neutru, plural funduri

6 * Cuvantul cu diacritice: fund -uri
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: FUND -uri n. 1) Partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. -ul căldării. 2) Fiecare din cele două părți laterale ale unui butoi. 3) Scândură mică de diferite forme, întrebuințată la bucătărie (pentru a tăia ceva, a răsturna mămăliga etcetera). 4) (la om) Extremitatea dorsală a corpului, pe care se șade; dos; șezut. 5) Partea de jos a unei cavități naturale. -ul mării. 6) Partea din spate a unui spațiu. -ul scenei. 7) Partea unor obiecte opusă deschizăturii. -ul sacului. limba latina fundus

7 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: FUND substantiv masculin verifica cuvantul: funt.

8 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: fund, funduri, substantiv neutru (regional) 1. pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. 2. (învechit) teren, pământ.

9 * Cuvantul cu diacritice: fund -duri
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: fund (-duri), substantiv neutru – 1. Parte de jos a unui obiect. – 2. Parte de jos și interior al unei concavități, adîncime. – 3. Depărtare, parte mai îndepărtată a unei perspective. 4. Taler de lemn, cîrpător. – Mr., megl., istr. fund. Limba Latina fŭndus (Pușcariu 672; Candrea-Dens., 679; REW 3585; DAR), conform limba albaneza funt (Meyer 111; Philippide, II, 643), limba italiana fondo, prov. fons, franceza fond, sp. hondo, port. fundo. Este dublet de la fond, substantiv neutru (fund, mai ales în accepțiile sale abstracte), din franceza fond, pe care unii autori din trecut (Șincai, secolul XVIII), l-au folosit și cu forma fund. Derivat afund, adverb (înspre fund; în profunzime, adînc; perfect; adjectiv , profund, adînc), mr. afundu, cu a- caracteristic formațiilor adverb (Candrea-Dens., 680; DAR); afund, substantiv neutru (adîncime, profunzime); afunda, verb (a adînci), format pe baza adverb (după Pușcariu 36 și Candrea-Dens., 681, de la un limba latina affŭndāre, conform limba italiana affondare, verifica cuvantul: franceza afonder, sp. ahondar, port. afundar; REW are dreptate cînd consideră cuvîntul drept der. intern, dar se îndoiește nejustificat cu privire la autenticitatea celorlalți termeni rom.); înfunda, verb (a pune fund la o putină; a închide, a astupa; a înțesa, a îndesa; a adînci; a umple cu (de); a închide, a izola; a îngropa; a (se) adînci, a (se) astupa; a se duce la fund; a pune într-o situație grea, a încolți; a zăpăci, a năuci; reflexiv și cu pronume dativ, a se da învins, a se lăsa păgubaș), cu pref. -în, conform limba latina infŭndāre; înfundat, adjectiv (astupat; îmbuteliat; sufocat, înecat; plin, înțesat; grăsuț, dolofan; închis, astupat; cufundat, adîncit); înfundător, adjectiv (atacator); (în)fundătoare, substantiv feminin (parte din spate a carului); (în)fundătură, substantiv feminin (stradă, uliță care se înfundă; colț, ungher; ascunzătoare; impas); desfunda, verb (a scoate fundul la o putină; a destupa, a scoate dopul; a deschide, a desface; a strica ploaia un drum); fundac, adjectiv (grăsuț, dolofan; substantiv neutru, nume dat mai multor păsări migratoare care se cufundă în apă: Podiceps cristatus; Podiceps negricollis; Colymbus septentrionalis); fundac substantiv neutru (Trans., așternut de paie pus la baza unei căpițe sau a unui stog; vestă de piele; (în)fundătură); fundar, substantiv masculin (pasăre migratoare, Colymbus septentrionalis); fundar, substantiv neutru (pînză de sac); fundei, substantiv neutru (fundac, așternut de paie; parte care rămîne dintr-un material; parte inițială a intestinului gros); fundoaie, substantiv feminin (temelia casei; temelia pietrei de moară; cotitură, meandră); fundoare, substantiv feminin (Trans., firidă, ocniță); fundurei, substantiv neutru (brînză făcută din ce rămîne de la zerul laptelui), numit astfel datorită acestor resturi sau funduri de lapte; fundurie, substantiv feminin (culcuș, pat; bază de stog). Conform: cufunda. Derivat neol. funda, verb, din franceza fonder, cu influența lui fund; nefundat, adjectiv (neîntemeiat); fundați(un)e, substantiv feminin (fundament, bază, temelie); fundător, substantiv masculin (fondator); fundal (var. fondal), substantiv neutru (decor care acoperă fundul unei scene de teatru sau fond al unui tablou reprezentînd perspectiva); fundament, substantiv neutru (bază, temelie), din limba latina fundamentum (secolul XVIII); fundamental, adjectiv (esențial).

10 * Cuvantul cu diacritice: fund
Cuvantul fara diacritice: fund

Definitie: fund, funduri substantiv neutru 1. fese. 2. (cart.) cartea sau cărțile de dedesubt dintr-un pachet de cărți care au fost amestecate. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)