Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gheb

1 * Cuvantul cu diacritice: gheb
Cuvantul fara diacritice: gheb

Definitie: GHEB¹, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, substantiv neutru 1. Cocoașă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La plural) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ♢ Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil limba latina glibbus (formă metatezată a lui gibb(u)lus < gibbus).

2 * Cuvantul cu diacritice: gheb
Cuvantul fara diacritice: gheb

Definitie: GHEB², ghebe, substantiv neutru Verifica cuvantul: ghebă.

3 * Cuvantul cu diacritice: gheb
Cuvantul fara diacritice: gheb

Definitie: GHEB substantiv verifica cuvantul: cifoză, cocoașă, gibozitate.

4 * Cuvantul cu diacritice: gheb
Cuvantul fara diacritice: gheb

Definitie: gheb (cocoașă) substantiv neutru, plural gheburi

5 * Cuvantul cu diacritice: gheb -uri
Cuvantul fara diacritice: gheb

Definitie: GHEB -uri n. 1) (la oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoașă; cifoză; gibozitate. 2) Ridicătură de teren; dâmb. limba latina glibbus

6 * Cuvantul cu diacritice: gheb -buri
Cuvantul fara diacritice: gheb

Definitie: gheb (-buri), substantiv neutru – 1. Cocoașă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Varianta ghib, gheabă. Limba Latina glibba, probabil în loc de gibbla ‹ gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; conform Pușcariu 708; DAR; REW 3754); conform cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Derivat din limba slava (veche) gǫba „burete”, conform bulgara găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Derivat ghebos, adjectiv (cocoșat); gheboși (var. (în)gheboșa), verb (a cocoșa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, verb (Oltenia, a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoașă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).