Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Jos joasă

1 * Cuvantul cu diacritice: jos joásă
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS, JOASĂ, joși, joase, adverb , adjectiv I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. ♢ Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. ♢ Locutiune adjectiv (Popular) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. ♢ Locutiune prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. ♢ Expresie A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etcetera). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ♦ (Cu valoare de interjectie) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etcetera față de cineva sau de ceva. ♦ Figurativ În stare de decădere morală, materială sau socială. ♢ (Ieșit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ♢ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ♢ Locutiune adjectiv De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adjectiv 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; prin extensiune apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etcetera) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Limba Latina deo[r]sum.

2 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: Jos antonim: înalt, sus

3 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS adjectiv verifica cuvantul: închis.

4 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS adjectiv , adverb 1. adjectiv coborât, scoborât. (Un teren -.) 2. adverb verifica cuvantul: dedesubt. 3. adjectiv verifica cuvantul: scund. 4. adjectiv verifica cuvantul: scăzut. 5. adjectiv verifica cuvantul: gros. 6. adjectiv verifica cuvantul: ieftin.

5 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: jos adjectiv m., plural joși; f. singular joasă, plural joase

6 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: jos adverb

7 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS⁴ interj. 1) (exprimă comanda adresată cuiva de a se așeza) La pământ; așază-te 2) (exprimă dezaprobarea față de cineva sau ceva) La o parte Să plece Să fie destituit din post limba latina deo(r)sum

8 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS³ n. Parte inferioară a unui obiect; parte de jos. ♢ În -ul apei în direcția scurgerii apei; la vale; în aval. limba latina deo(r)sum

9 * Cuvantul cu diacritice: jos joásă joși joáse
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS² joasă (joși, joase) 1) Care este de înălțime mică; scund. 2) Care este mic (ca valoare, intensitate, mărime) Presiune joasă. Prețuri joase. Temperatură joasă. 3) Care se află la înălțime mică. 4) (despre frecvențe) Care se caracterizează printr-un număr mic de perioade într-o unitate de timp. 5) (despre sunete, voci) Care are un timbru gros; grav; profund. limba latina deo(r)sum

10 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: JOS¹ adv. 1) La o înălțime relativ mică față de pământ sau față de alt loc; aproape de pământ. ♢ A (se) da - a (se) coborî. A lăsa - a pune pe pământ sau pe podea. A lăsa ochii în - a manifesta sfială; a privi rușinat spre pământ. A privi (sau a măsura pe cineva) de sus în - a privi (sau a măsura pe cineva) cu o privire disprețuitoare. Cu nasul în - umilit; rușinat. De sus până - în întregime. Din - dintr-un loc așezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. În - în partea inferioară a unui obiect. De - a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La același nivel cu pământul sau cu locul pe unde se umblă. ♢ Pe - a) pe pământ; pe podea; b) cu picioarele; fără nici un mijloc de locomoție. De pe - de pe pământ sau de pe podea. limba latina deo(r)sum

11 * Cuvantul cu diacritice: jos
Cuvantul fara diacritice: jos

Definitie: jos adverb – 1. Aproape de pămînt, în loc mai puțin ridicat (decît altul). – În jos, în partea inferioară. – 2. La nivelul pămîntului, pe sol. – 3. În ton grav. – 4. (Adj.) Scund, care este puțin ridicat de la pămînt. – 5. (Substantiv neutru:) Parte inferioară, bază. – Varianta (Moldova) gios. – Mr. (d)gios, megl. (an)jos, istr. jos. Limba Latina deorsum, prin intermediul varianta popular deosum, diosum (Diez, I, 216; Pușcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), conform limba italiana giuso (calabr. jusu, sard. giòssu), verifica cuvantul: franceza jus, sp. ayuso. După Cipariu, Gramm., 103 și Scriban, din limba latina popular jussum, jossum. Dacă se admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul di › j este același ca adiungere › ajunge sau adiutare › ajuta, conform și jumătate; și în acest caz, mr. gios, pe care Meyer, Alb. St., IV, 64, îl consideră inexplicabil , este normal, conform mr. agiunge, agiuta. Derivat josean, substantiv masculin (locuitor al unui sat situat mai jos decît altul; în general, locuitor din Moldova de Sud); josime, substantiv feminin (plebe, strat inferior al societății; josnicie, mîrșăvie); josnic, adjectiv (scund; scurt, cîrn; mîrșav, abject, lipsit de demnitate); josnicie, substantiv feminin (mîrșăvie, ticăloșie); înjosi, verb (a umili, a dezonora); înjositor, adjectiv (care înjosește); înjosora, verb (a umili, a înjosi); înjosa, verb (a înjosi); înaljos, substantiv neutru (prăpastie, abis; nedreptate, umilire), de la formația adverbială în al josului „în jos; iute, precipitat” (Tiktin, DAR); prejos, adverb (în expresia mai prejos, în inferioritate, mai puțin).