Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Număr

1 * Cuvantul cu diacritice: númăr
Cuvantul fara diacritice: numar

Definitie: NUMĂR, numere, substantiv neutru I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat. ♢ Număr atomic = număr de ordine pe care îl poartă elementele chimice așezate în ordinea tabloului lui Mendeleev și care exprimă numărul de protoni din nucleul atomului respectiv. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Fără (de) număr = nenumărat; p.ext. imens. Cu număr = socotit²; p.ext. limitat. ♢ Locutiune adverb În număr = cu socoteală; complet. ♢ Locutiune prep. În (sau din) numărul = printre, dintre. ♢ Expresie A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Un număr de = câțiva. La număr sau în număr de... = în total. ♦ Mulțime. ♦ Ceată, grup. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect. II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etcetera; p.ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație. ♦ Prin specializare: Reversul unei monede. ♦ Prin specializare: Fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etcetera 2. Bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etcetera; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etcetera). III. (Familiar, în expresie) Numărul unu = de prima calitate, fără pereche; strașnic, excelent. – Limba Latina numerus.

2 * Cuvantul cu diacritice: númăr
Cuvantul fara diacritice: numar

Definitie: NUMĂR substantiv verifica cuvantul: cifră.

3 * Cuvantul cu diacritice: númăr
Cuvantul fara diacritice: numar

Definitie: NUMĂR substantiv 1. (MATEMATICA) număr fracționar = număr rațional; număr rațional = număr fracționar; număr zecimal = fracție zecimală. 2. cifră, sumă, total. (Un - record de exemplare vândute.) 3. sumă, (învechit) cislă. (-ul total al vitelor.) 4. cantitate. (În - mare.) 5. verifica cuvantul: seamă. 6. mărime, măsură. (Ce - ai la pantof?) 7. verifica cuvantul: mulțime.

4 * Cuvantul cu diacritice: númăr
Cuvantul fara diacritice: numar

Definitie: număr substantiv neutru, plural numere; abr. nr.

5 * Cuvantul cu diacritice: númăr -ere
Cuvantul fara diacritice: numar

Definitie: NUMĂR -ere n. 1) Mărime cu ajutorul căreia se efectuează diferite calcule și care se notează, de obicei, cu cifre; noțiune de cantitate. ♢ - natural fiecare dintre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etcetera). - algebric număr însoțit de un semn (+ sau -). - pozitiv număr însoțit de semnul +. - întreg număr care conține una sau mai multe unități. - fracționar număr care poate fi exprimat sub formă de fracție. - prim număr întreg mai mare decât 1 care se împarte la el însuși și la unitate. - par număr care se împarte exact la 2; număr cu soț. - impar număr care nu se împarte exact la 2; număr fără soț. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de același fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. -ărul bărbaților. ♢ La - (sau în -) a) în cantitate; b) în total. Cu - a) numărat; b) cu socoteală. Peste - mai mult decât trebuie să fie. Un anumit - o cantitate anumită. Un - neînsemnat (foarte) puțini. Un - mare (sau un mare -) (foarte) mulți. În - mare în cantitate mare; (foarte) mulți. Fără (de) - în cantitate foarte mare; nenumărat; puzderie. A nu (mai) avea - a fi foarte numeros. (De) un - de ori (de) atâtea ori. 4) Indice cifric care servește pentru a identifica un obiect (sau o persoană), indicându-i locul într-o succesiune sau într-o serie. -ărul biletului. ♢ - de ordine număr care indică locul unui obiect într-un șir. -ărul unu a) de prima categorie; de calitatea întâi; cel mai bun în genul său; b) de primă importanță; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o soluționare urgentă. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucată din programul unui concert sau al unei reprezentații de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul cărora se stabilește legătura telefonică într-un emițător și un receptor. 8) Categorie gramaticală care servește pentru exprimarea opoziției dintre un reprezentant al unei serii de obiecte și mai mulți reprezentanți ai aceleiași categorii de obiecte. -ărul singular. -ărul plural. limba latina numerus

6 * Cuvantul cu diacritice: númăr -mére
Cuvantul fara diacritice: numar

Definitie: număr (-mere), substantiv neutru – 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire. – 2. Categorie gramaticală care se opune singular pluralului. – 3. Cifră. – 4. Parte dintr-un spectacol. Limba Latina nŭmĕrus (Pușcariu 1203; Candrea-Dens., 1256; REW 5949), conform it . numero, prov., franceza, cat. nombre. – Derivat număra, verb (a enumera, a calcula etcetera), care poate și el să reprezinte limba latina nŭmĕrāre (Pușcariu 1204; Candrea-Dens., 1257), conform mr. numir, megl. numir, istr. numer; numărătoare, substantiv feminin (învechit, plată în numerar; calcul; enumerare); numărător, substantiv neutru (abac; deîmpărțit); numărătură, substantiv feminin (învechit, calcul); nenumărat, adjectiv (în număr infinit); numeros, adjectiv (mult, în cantitate mare), format după limba latina numerosus; număruș, substantiv neutru (Trans., talisman); prenumăra, verb (a include într-un număr sau într-o cantitate; reflexiv, a se număra printre ..., a se iscăli), după limba germana pranumerieren; prenumerant, substantiv masculin (învechit, abonat, semnatar), din limba germana Pranumerant (Scriban). Număra, verb reflexiv (Banat, a se numi), indică o confuzie curioasă cu nume. Derivat neol. (din franceza): numeral, substantiv neutru; numerar, substantiv neutru; numerați(un)e, substantiv feminin; numeric, adjectiv ; numerota, verb; numerotator, substantiv neutru; supranumerar, adjectiv , după franceza surnumeraire. – Alb. numër ar putea proveni din rom.