Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Prost proastă

1 * Cuvantul cu diacritice: prost proástă
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST, PROASTĂ, proști, proaste, adjectiv , substantiv masculinși feminin: 1. Adjectiv, substantiv masculin și feminin: (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expresie Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ♢ Expresie A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adjectiv, substantiv masculin și feminin: (Înv. și popular) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adjectiv De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adjectiv Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adjectiv (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etcetera); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etcetera) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etcetera 6. Adjectiv Dăunător; neprielnic. ♢ Expresie Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; prin extensiune ceartă. – Din limba slava (veche) prostŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: Prost antonim: ager, bun, deștept, înțelept, inteligent, isteț

3 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST substantiv verifica cuvantul: iobag, rumân, șerb, vecin.

4 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST adverb verifica cuvantul: drept, perpendicular, vertical.

5 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST adjectiv , s., adverb 1. adjectiv , substantiv bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prostănac, stupid, tont, tontălău, (învechit și popular) năuc, (popular și familiar) haplea, (popular) flaimuc, (învechit și reg.) nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și familiar) șui, (regional) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălâmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilvania) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Moldova) bobletic, (prin Muntenia) bobleț, (Moldova) cherapleș, (prin Transilvania, Mold. și Bucovina) chiomb, (Transilvania, Banat și Olt.) lud, (Transilvania și Banat) năhui, (Transilvania) nebleznic, (prin Mold., Transilvania și Maram.) șuietic, (Moldova) tanău, (Bucovina) tălășman, (prin Olt. și Muntenia) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism cuvant invechit) budala, (familiar) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (figurativ) secolul (- mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva) 2. adjectiv verifica cuvantul: naiv. 3. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: incult. 4. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: incapabil. 5. adjectiv verifica cuvantul: netalentat. 6. adjectiv verifica cuvantul: nereușit. 7. adverb verifica cuvantul: anapoda. 8. adjectiv verifica cuvantul: inferior. 9. adjectiv verifica cuvantul: nefavorabil. 10. adjectiv verifica cuvantul: redus. 11. adjectiv , adverb verifica cuvantul: incorect. 12. adjectiv verifica cuvantul: greu. 13. adjectiv verifica cuvantul: neplăcut. 14. adjectiv verifica cuvantul: rău. 15. adverb verifica cuvantul: rău. 16. adverb insuficient, puțin, rău. (O muncă - plătită.)

6 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST adjectiv verifica cuvantul: banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, defăimător, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucrător, modest, neevoluat, negradat, neprefăcut, neprihănit, nevinovat, obișnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.

7 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST adjectiv , substantiv verifica cuvantul: alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

8 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: prost adjectiv m., substantiv masculin, plural proști; f. singular proastă, plural proaste

9 * Cuvantul cu diacritice: prost
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST¹ adverb În mod nesatisfăcător; rău. A trăi cam -. limba slava (veche) prostu

10 * Cuvantul cu diacritice: prost proástă
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: PROST² proastă (proști, proaste) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestări ale lor) Care vădește lipsă de inteligență; netot; neghiob; nătărău; nătâng; nerod; tont; stupid; tâmp; năuc. ♢ Dă în gropi de - ce e, - ca noaptea, un - și jumătate foarte prost. A o face pe -ul a se preface că-i prost. 2) înv. Care se trage din popor; de jos; de rând. ♢ Soldat - soldat fără grad. 3) înv. Care nu știe carte; neștiutor de carte; neînvățat. 4) Care este de calitate inferioară; lipsit de valoare; nesatisfăcător; necorespunzător; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situații, știri etcetera) Care provoacă neplăcere, nemulțumire; care supără; supărător. ♢ Glumă proastă glumă care nu stârnește râsul, ci jignește. Vorbă proastă vorbă care insultă. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urât; rău. 7) Care are pregătire slabă într-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerințelor unei specialități; necalificat; nepregătit. limba slava (veche) prostu

11 * Cuvantul cu diacritice: prost proástă
Cuvantul fara diacritice: prost

Definitie: prost (proastă), adjectiv – 1. Simplu, curent, ordinar. – 2. Simplu, pur, curat. – 3. Simplu, plebeu, sărac. – 4. Ordinar, vulgar, trivial, grosolan, necioplit. – 5. Nătîng, neghiob, tont, tîmpit. – Mr. prostu. Sl. prostŭ „simplu” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 296; Șeineanu, Semasiol., 226), conform limba sarba: prost „simplu”, limba rusa prostyĭ „ticălos”, mag. paraszt „țăran”. Primele sensuri sînt cuvant invechit – Derivat prostac (var. prostălău, prostan, prostănac, prostovan, prostovatic, prostănău, prostatic), adjectiv (tont, neghiob, prost); prostesc, adjectiv (de prost); prostește, adverb (ca proștii); prosti, verb (a se tîmpi; a se sustrage de la ceva, a scăpa; a insulta, a face pe cineva prost; a înșela), dubletul lui prosti, verb (învechit, reflexiv a renunța la o slujbă, a-și da demisia), din limba slava (veche) prostiti „a ierta”; prostie, substantiv feminin (nătângie, nerozie; proxilitate; fleac, moft); prostime, substantiv feminin (învechit, nerozie; popor de jos, vulg); prosteală, substantiv feminin (neîndeplinire, nerealizare; amăgeală); prostitură, substantiv feminin (haine de toată ziua, îmbrăcăminte obișnuită).