Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Sac

1 * Cuvantul cu diacritice: sac
Cuvantul fara diacritice: sac

Definitie: SAC, saci, substantiv masculin 1. Obiect confecționat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etcetera, folosit la păstrarea și la transportarea unor produse; conținutul unui astfel de obiect; obiectul împreună cu conținutul lui. ♢ Sac de dormit = sac special prevăzut de obicei cu un fermoar și cu o glugă, folosit mai ales de excursioniști pentru a dormi. (Rar) Sac de spate = raniță; rucsac. ♢ Expresie Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) om care știe și povestește multe snoave, anecdote, glume. A da de fundul sacului = a sărăci. A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea. A(-și) dezlega sacul = a se destăinui. ♦ Figurativ (Cu determinări introduse prin prep „cu” sau „de” care arată felul) Cantitate mare, grămadă. 2. Pânză de fuior, de câlți sau de buci din care se fac sacii (1). 3. Geantă mare de pânză, de piele etcetera în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie. 4. Unealtă de pescuit făcută dintr-o rețea de sfoară în formă de sac (1) cu fundul adânc și cu gura ținută deschisă printr-un arc de lemn. 5. (În sintagmele) Sac aerian = organ în formă de sac (1), caracteristic păsărilor, care menține ritmul de respirație al acestora în timpul zborului. Sac polinic = fiecare dintre compartimentele din antera staminei, în care se formează polenul. Sac embrionar = cavitate din ovulul plantelor angiosperme, în care se află mai multe celule, printre care și oosfera. – Din limba latina saccus.

2 * Cuvantul cu diacritice: sac
Cuvantul fara diacritice: sac

Definitie: SAC substantiv verifica cuvantul: față, învelitoare, juvelnic, matcă, matiță, raniță, rucsac, săculeț, sedilă.

3 * Cuvantul cu diacritice: sac
Cuvantul fara diacritice: sac

Definitie: SAC substantiv 1. (ANAT.) sac aerian = sac pulmonar; sac pericardic verifica cuvantul: pericard; sac pulmonar verifica cuvantul: sac aerian; sac vitelin = vezică ombilicală. 2. (BOTANICA) sac embrionar = a) macrospor, megaspor. (- la gimnosperme.); b) macroprotal. (- la angio-sperme.)

4 * Cuvantul cu diacritice: sac
Cuvantul fara diacritice: sac

Definitie: sac substantiv masculin, plural saci

5 * Cuvantul cu diacritice: sac saci
Cuvantul fara diacritice: sac

Definitie: SAC saci m. 1) Recipient deschis numai în partea de sus, făcut din diverse materiale (pânză, hârtie, piele, plastic etcetera), servind la păstrarea și transportarea substanțelor pulverulente sau a obiectelor mărunte. ♢ - fără fund a) se spune despre cineva care mănâncă foarte mult; mâncăcios; b) care tinde mereu să obțină bunuri în cantitate cât mai mare; nesățios; c) care cere cheltuieli mari (fără a se vedea rezultatul). A da de fundul -ului a deveni sărac; a sărăci. A prinde pe cineva cu mâța în - a da de cineva în momentul când săvârșește o faptă rea (mai ales când fură ceva). Cum e -ul (așa e) și peticul (sau cârpala) se spune despre două persoane (sau lucruri) cu aceleași însușiri negative. 2) Conținutul unui astfel de recipient. Un - de făină. 3) Pânză specială din care se fac astfel de recipiente. 4) Geantă mare (de pânză, de piele etcetera) în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie. ♢ - de dormit obiect în formă de sac prevăzut cu o glugă și cu un fermoar, folosit pentru dormit în condiții de turism. 5) Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă fixată de jur împrejurul unui arc de lemn. 6) biol. Cavitate înconjurată de un perete membranos. - embrionar. 7) Stadiu intermediar între larvă și adult la furnici; nimfă de furnică. limba latina saccus

6 * Cuvantul cu diacritice: sac sáci
Cuvantul fara diacritice: sac

Definitie: sac (saci), substantiv masculin – 1. Obiect din pînză, hîrtie etcetera pentru păstrat sau transportat produse. – 2. Geantă, raniță. – 3. Poșetă, pungă. – 4. Unealtă de pescuit. – Mr., megl. sac, istr. sǫc. Limba Latina saccus (Pușcariu 1492; REW 7489), conform limba italiana sacco, prov., cat., franceza sac, sp., port. saco. – Toate der. sînt dim. sau augmentative: săcoi, săcotei, săcăteu, săc(u)șor, săculeț, săculete, săcui (după Candrea, de la un limba latina sacculeus), săcuieț. Derivat neol. sacoșe, substantiv feminin, din franceza sacoche. Este dubletul lui sacos, substantiv neutru (veșmînt preoțesc, propriu prelaților ortodocși), din mgr. σάκκος (Cihac, II, 693; Murnu 49), conform limba slava (veche) sakosŭ; și al lui sacou, substantiv neutru, din limba italiana sacco, conform limba germana Sakko (Candrea). Pentru sac „unealtă de pescuit”, conform bulgara, slov., limba ucraineana, rut. sak.