Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Samar

1 * Cuvantul cu diacritice: samár
Cuvantul fara diacritice: samar

Definitie: SAMAR, samare, substantiv neutru 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri; prin extensiune încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei case. – Din bulgara, scr. samar.

2 * Cuvantul cu diacritice: samár
Cuvantul fara diacritice: samar

Definitie: SAMAR substantiv (regional) șa. (- de măgar.)

3 * Cuvantul cu diacritice: samár
Cuvantul fara diacritice: samar

Definitie: samar substantiv neutru, plural samare

4 * Cuvantul cu diacritice: samár -e
Cuvantul fara diacritice: samar

Definitie: SAMAR -e n. 1) Șa de povară (fără scări) pentru măgari și catâri. 2) Încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară. 3) Leaț de sprijinire a căpriorilor la acoperișul unei case țărănești. bulgara samar, limba neogreaca: sagmaria

5 * Cuvantul cu diacritice: samár samáre
Cuvantul fara diacritice: samar

Definitie: samar (samare), substantiv neutru – 1. Șa de povară, tarniță. – 2. Creastă, culme de casă. – Mr. sumar, sămar, megl. sămar. Sl. samarŭ „încărcătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 324), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov., limba albaneza samar, limba turca: semer, mag. szamar „măgar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Turk. St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; conform REW 7512). Derivat din mgr. (Roesler 576) sau din limba turca: (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabilă, ca și originea rom. a bulgara (Capidan, Raporturile, 210). – Derivat însămăra, verb (a pune samarul).