Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Sintaxă

1 * Cuvantul cu diacritice: sintáxă
Cuvantul fara diacritice: sintaxa

Definitie: SINTAXĂ, sintaxe, substantiv feminin Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. ♢ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor stilistice ale limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei; sintactică poetică. ♦ Parte a logicii simbolice care constituie expunerea derivării expresiilor logice. – Din franceza syntaxe, limba latina syntaxis.

2 * Cuvantul cu diacritice: sintáxă
Cuvantul fara diacritice: sintaxa

Definitie: sintaxă substantiv feminin, g.-d. art. sintaxei; (tipuri, cărți) plural sintaxe

3 * Cuvantul cu diacritice: sintáxă -e
Cuvantul fara diacritice: sintaxa

Definitie: SINTAXĂ -e f. 1) Totalitate a tipurilor de îmbinare a cuvintelor și a modelelor de construire a propozițiilor. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinării cuvintelor în procesul vorbirii. ♢ - poetică totalitate a procedeelor sintactice cu ajutorul cărora se creează efecte stilistice. [G.-D. sintaxei] limba neogreaca: sintaxix, lat. syntaxis, limba franceza: syntaxe

4 * Cuvantul cu diacritice: sintáxă
Cuvantul fara diacritice: sintaxa

Definitie: SINTAXĂ substantiv feminin 1. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește reguli privitoare la construirea propozițiilor și a frazelor. ♢ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei. 2. Parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. [< franceza syntaxe, conform lat., limba greaca (veche) syntaxis < syn – cu, taxis – ordine].

5 * Cuvantul cu diacritice: sintáxă
Cuvantul fara diacritice: sintaxa

Definitie: SINTAXĂ substantiv feminin 1. parte a gramaticii care studiază regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. o - poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziției și a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare. 2. parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. 3. - decorativă = ansamblul regulilor compoziției decorative. 4. (informatica) ansamblul regulilor ce descriu modul de alcătuire a programelor conexe. (< franceza syntaxe, lat., limba greaca (veche) syntaxis)