Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trufă

1 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ¹, trufe, substantiv feminin 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din franceza truffe.

2 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ², trufe, substantiv feminin (Înv.) Trufie. – Limba Latina trufa.

3 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ substantiv verifica cuvantul: aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

4 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ substantiv (BOTANICA) trufă de iarnă (Tuber mela-nosporum) = trufă neagră; trufă de vară (Tuber aestivum) = trufă văratică; trufă neagră verifica cuvantul: trufă de iarnă; trufă văratică verifica cuvantul: trufă de vară.

5 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: trufă (ciupercă, trufie) substantiv feminin, g.-d. art. trufei; plural trufe

6 * Cuvantul cu diacritice: trúfă -e
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ -e f. 1) Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. 2) Preparat alimentar din cremă de ciocolată. limba latina trufa

7 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ substantiv feminin 1. (Liv.) Inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ♦ Abuz de încredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violetă-negricioasă, având forma unui cartof. 3. Produs de cofetărie preparat cu o cremă de unt și ciocolată. [< franceza truffe, limba italiana truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].

8 * Cuvantul cu diacritice: trúfă
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: TRUFĂ substantiv feminin 1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ♢ abuz de încredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată. 4. nas al unui câine. (< franceza truffe)

9 * Cuvantul cu diacritice: trúfă -fe
Cuvantul fara diacritice: trufa

Definitie: trufă (-fe), substantiv feminin – Mîndrie, fală, îngîmfare, aroganță, trufie. Origine indoielnică. Se consideră în general (Cihac, II, 708; Roesler 577; Șeineanu, Semasiol., 209; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Rosetti, II, 69) că reprezintă limba greaca (veche) τρυφή „delicii desfătări”; dar această soluție nu se potrivește nici semantic și nici fonetic; astfel că Tiktin ajunge să-l considere drept cultism cuvant invechit Această soluție din urmă este și mai puțin satisfăcătoare. Secolul XVI, cuvant invechit Pare mai curînd un reprezentant indirect de limba latina triumphus, conform limba italiana tronfio „mîndru”, limba germana Trumpf, prin intermediul unor idiomuri limba slava (veche) în care s-ar fi pierdut nazala; însă forma intermediară nu ne apare. Derivat trufie (var. trufășie), substantiv feminin (orgoliu, fală); trufi (var. trufăși), verb reflexiv (a se mîndri, a se îngîmfa, a se fuduli); trufaș, adjectiv (mîndru, orgolios, arogant). Din rom. provine bulgara din Trans. trufa (Miklosich, Bg., 137).