Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tufă

1 * Cuvantul cu diacritice: túfă
Cuvantul fara diacritice: tufa

Definitie: TUFĂ, tufe, substantiv feminin 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună. ♢ Expresie (Familiar) Tufă (de Veneția) = nimic, deloc. Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani. ♦ Figurativ Păr mult și des; claie. 2. (Rar) Ramură, creangă înverzită. ♦ (Regional) Bâtă, ciomag. – Limba Latina tufa.

2 * Cuvantul cu diacritice: túfă
Cuvantul fara diacritice: tufa

Definitie: TUFĂ substantiv verifica cuvantul: alun, bâtă, ciomag, claie, măciucă, tufan.

3 * Cuvantul cu diacritice: túfă
Cuvantul fara diacritice: tufa

Definitie: TUFĂ substantiv (regional) târșar, (Bucovina, Maram. și Transilvania) corci. (O - de scaieți.)

4 * Cuvantul cu diacritice: túfă
Cuvantul fara diacritice: tufa

Definitie: tufă substantiv feminin, g.-d. art. tufei; plural tufe

5 * Cuvantul cu diacritice: túfă -e
Cuvantul fara diacritice: tufa

Definitie: TUFĂ -e f. 1) Arbust cu ramuri dese care cresc de la baza tulpinii. 2) Grup de tulpini ierboase care cresc din aceeași rădăcină. ♢ - (de Veneția) nimic; nici urmă. Sărac - foarte sărac. limba latina tufa

6 * Cuvantul cu diacritice: túfă -fe
Cuvantul fara diacritice: tufa

Definitie: tufă (-fe), substantiv feminin – 1. Arbust, grup de lăstari. – 2. Mărăciniș, tufiș de mure, hățiș. – 3. Alun. – 4. Plantă (Quercus pubescens). – 5. Nimic, absență, lipsă de. – Mr. tufă, megl. tufcă. Limba Latina tufa, conform limba neogreaca: τύφη (Pușcariu 1769; Philippide, II, 656; REW 8973), verifica cuvantul: limba germana thûfas (Pușcariu, Lr., 273); conform limba albaneza tufë, limba neogreaca: τοῦφα (ar putea proveni din rom.), sard. tuvu, franceza touffe. Legătura dintre limba albaneza și gotic (Jokl, Festchrift 57 Versamml. dt. Philologen, 1929) este extrem de improbabilâ. Ultimul sens nu este clar; și explicația lui Tiktin, bazată pe limba greaca (veche) τῦφος, conform limba italiana tuf(f)o, sp. tufo, pare insuficientă. Poate este o reducere a lui tuflă, conform tufli. Derivat stuf, substantiv neutru (trestie, Phragmites communis; mănunchi, smoc, hățiș, mărăciniș; încîlcitură, claie, păr dezordonat), cu s- expresiv (după Cihac, II, 378, din limba slava (veche) žukŭ „pipirig”, după Roesler 566, din limba greaca (veche) τύφη; după Candrea, din același cuvînt limba greaca (veche) contaminat cu limba latina stypa); tufan, substantiv masculin (plante, Quercus pubescens, Q. pedunculata; trunchi, par); (s)tufar, substantiv masculin (arbust; mărăciniș); tufănică (var. tufănea), substantiv feminin (crizantemă, Chrysanthemum indicum; C. sinense); tufărie, substantiv feminin (trestiiș; claie de păr; hălăciugă); tufăriș, substantiv neutru (pădurice, desiș); stufăriș, substantiv neutru (trestiiș); (s)tufiș, substantiv neutru (mărăciniș, hățiș); (s)tufos, adjectiv (foios, des; încîlcit); stufui, verb (a pune lese la); întufoșa, verb reflexiv (a crește ramurile, a se dezvolta un copas sau un arbust). – Din rom. pare să provină limba neogreaca: τοῦφα (Murnu 44; după Meyer, Neugr. St., IV, 66, din lat.), bulgara tufa (Romanski 130; Capidan, Raporturile, 213), și poate limba albaneza tufë.