Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tuna

1 * Cuvantul cu diacritice: tuná
Cuvantul fara diacritice: tuna

Definitie: TUNA, tun, verb I. 1. Intranzitiv impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranzitiv impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranzitiv (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ♢ Expresie A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranzitiv (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Limba Latina tonare.

2 * Cuvantul cu diacritice: tuná
Cuvantul fara diacritice: tuna

Definitie: TUNA verb verifica cuvantul: detuna, trăsni.

3 * Cuvantul cu diacritice: tuná
Cuvantul fara diacritice: tuna

Definitie: TUNA verb 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și -.) 2. verifica cuvantul: bubui.

4 * Cuvantul cu diacritice: tuná
Cuvantul fara diacritice: tuna

Definitie: tuna verb, indicativ prezent 3 singular tună

5 * Cuvantul cu diacritice: a tuná
Cuvantul fara diacritice: tuna

Definitie: A TUNA pers. 3 tună intranzitiv 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ♢ - și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). limba latina tonare

6 * Cuvantul cu diacritice: tuná -n át
Cuvantul fara diacritice: tuna

Definitie: tuna (-n, at), verb – 1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. Limba Latina tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), conform limba italiana tonare, prov., cat., sp. tronar, franceza tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, conform tuli. – Derivat tun, substantiv neutru (învechit, tunet; gură de foc de artilerie; Arg., furt prin efracție; adverb , cu putere), postverbal sau din limba latina tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adjectiv (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, substantiv masculin (artilerist, servant de tun); tunări, verb (a trage cu tunul), rar; tunărie (var. tunărime), substantiv feminin (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adjectiv (care tună puternic); tunet, s .n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu sufix -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etcetera (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din limba latina tŏnĭtru).