Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Zor

1 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: ZOR¹ Substantiv neutru: 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ♢ Locutiune adverb Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ♢ Locutiune verb A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ♢ Expresie Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ♢ Expresie A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din limba turca: zor „silă, forță”.

2 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: ZOR² interjectie verifica cuvantul: zur.

3 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: ZOR¹ substantiv neutru, plural zoruri

4 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: ZOR¹ substantiv neutru - ♦ A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva; zor-nevoie = numaidecât, cu orice preț; a-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a-și face singur sânge rău, a se necăji.

5 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: ZOR substantiv 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire. (A făcut ceva în mare -.) 2. grabă, urgență. (E mare - să ...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e -ul ăsta?) 4. toi, (popular și familiar) dârdoră. (În -ul muncii.)

6 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: zor substantiv neutru, plural zoruri

7 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: ZOR n. rar 1) Acțiune grăbită și încordată. ♢ Cu - cu grabă mare. De - din toate puterile; din răsputeri. A-i da - a se grăbi. A da cuiva - a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. limba turca zor

8 * Cuvantul cu diacritice: zor -ruri
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: zor (-ruri), substantiv neutru – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Limba Turca: (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), conform limba neogreaca: ζόρι, limba albaneza, bulgara, limba sarba: zor. – Derivat zori, verb (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adjectiv (rapid, expeditiv); zoralie, substantiv feminin (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din limba turca: zorli, der. care pare der. interior, cu sufix expresiv -lie. Conform: zurliu.

9 * Cuvantul cu diacritice: zor
Cuvantul fara diacritice: zor

Definitie: zor interjectie – Imită zăngănitul obiectelor metalice. – Varianta zur, țur. Creație expresivă, conform zang. – Derivat zornăi (var. zurăi, zurui, zorzoi, zorzoni), verb (a zăngăni), a cărui legătură cu mag. zörrenni (Cihac, II, 540) nu este probabilă; zornăit (var. zornet, zurăit, zuruit), substantiv neutru (zăngănit); zornăială (var. zornăitură, zorzoială), substantiv feminin (zăngănit); zornăitor (var. zuruitor), adjectiv (zgomotos); zorzoană, substantiv feminin (podoabe, ornamente fără gust), s-ar fi zis la început de cele care se foloseau pentru a face zgomot, conform țarțam; (în)zorzona, verb (a se împodobi cu zorzoane, a se împopoțona); zurzur, substantiv masculin (podoabă, zorzoană).