1
Agîmba (-bez, -at), verb – A urmări, a merge pe urmele cuiva.
Origine necunoscută.
Cuvînt puțin folosit.
Este îndoielnică derivat din latină gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (Dar), conform Rew 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul derivat agîmbeală, substantiv feminin (epilepsie) și agîmbat adjectiv (nenorocit, amărît).
Ar putea fi vorba de un latină *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” conform Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu derivat și mai puțin cu verb
Origine necunoscută.
Cuvînt puțin folosit.
Este îndoielnică derivat din latină gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (Dar), conform Rew 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul derivat agîmbeală, substantiv feminin (epilepsie) și agîmbat adjectiv (nenorocit, amărît).
Ar putea fi vorba de un latină *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” conform Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu derivat și mai puțin cu verb
DER – dicționarul etimologic