1
Bîz interjecție –
1. Imită bîzîitul insectelor care zboară. –
2. Exprimă zeflemisirea cuiva, și mai ales a copiilor plîngăcioși.
Creație expresivă, comună mai multor limbi (Rew 1057; Pușcariu, Rf, I, 269 și Dacor., I, 103; Șuțu, Dacor., II, 149), conform slavă bŭzĕti (Berneker 111), germană biesen. Derivat bîză, substantiv feminin (insectă, muscă; albină; în argou, ziar); bîzălău, substantiv masculin (bondar, bărzăun); bîzîit, substantiv neutru (zumzet); bîzîitor, adjectiv (care bîzîie); bîzoi, substantiv masculin (viespe); bînzar, substantiv masculin (bondar; tăun); bînzoi, substantiv masculin (bondar); bijoi, substantiv neutru (în Transilvania, izvor, fîntînă).
1. Imită bîzîitul insectelor care zboară. –
2. Exprimă zeflemisirea cuiva, și mai ales a copiilor plîngăcioși.
Creație expresivă, comună mai multor limbi (Rew 1057; Pușcariu, Rf, I, 269 și Dacor., I, 103; Șuțu, Dacor., II, 149), conform slavă bŭzĕti (Berneker 111), germană biesen. Derivat bîză, substantiv feminin (insectă, muscă; albină; în argou, ziar); bîzălău, substantiv masculin (bondar, bărzăun); bîzîit, substantiv neutru (zumzet); bîzîitor, adjectiv (care bîzîie); bîzoi, substantiv masculin (viespe); bînzar, substantiv masculin (bondar; tăun); bînzoi, substantiv masculin (bondar); bijoi, substantiv neutru (în Transilvania, izvor, fîntînă).
DER – dicționarul etimologic