Borș

Borș, borșuri, substantiv neutru Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; prin extensiune ciorbă preparată cu această zeamă.
Expresie A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Familiar) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria.
(Argou) Sânge. – Din rusă, ucraineană Borșci.

DEX – dicționarul explicativ

Borș, borșuri, substantiv neutru
1. Lichid acru preparat din tărâțe de grâu și de porumb, peste care se toarnă apă clocotită, lăsat apoi să fermenteze la 24-26 ºc, utilizat pentru acrit supele.
2. Supă tradițională în țările Europei de est, gătită cu legume diverse, cu sau fără carne sau pește, acrită cu borș.

DEX – dicționarul explicativ

Borș borșuri neutru 1) Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea în apă a tărâțelor de grâu opărite. 2) Fel de mâncare lichid, constând din fiertură de carne sau/și de legume, înăcrită cu acest lichid (sau cu alt fel de acreală).
A mânca (la) borș a minți. A sufla în borșul cuiva a se amesteca nedorit în treburile cuiva. /<rusă, ucraineană boršț

NODEX – noul dicționar explicativ

Borș (borșuri), substantiv neutru –
1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîțelor de grîu. –
2. Ciorbă preparată cu această zeamă. –
3. (Argou) sînge.
Ruteană, rusă boršt (Miklosich, Slaw.
Elem., 16). – Derivat borșar, substantiv masculin (poreclă dată soldaților); borșer, substantiv neutru (vas în care fermentează borșul); borși, verb (a fermenta).

DER – dicționarul etimologic