1
Brumă, brume, substantiv feminin
1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte.
2. (Popular) Chiciură.
3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante).
4. Figurat Cantitate mică de... – Latină Bruma.
1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte.
2. (Popular) Chiciură.
3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante).
4. Figurat Cantitate mică de... – Latină Bruma.
DEX – dicționarul explicativ
2
Brumă brume feminin Strat subțire care se depune pe pământ, pe plante și pe alte obiecte din natură, constând din cristale mici de zăpadă formate în nopțile reci (de toamnă) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă.
Bătut de brumă a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) figurat Cantitate mică (de ceva); pic. Brumă de învățătură. [Genitiv-dativ Brumei] /<latină bruma
Bătut de brumă a) înghețat în urma brumei; b) albit; încărunțit. 2) Strat fin alburiu care acoperă unele fructe sau unele plante. 3) figurat Cantitate mică (de ceva); pic. Brumă de învățătură. [Genitiv-dativ Brumei] /<latină bruma
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Brumă (brume), substantiv feminin –
1. Chiciură, promoroacă. –
2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. –
3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Aromână, meglenoromână brumă. Latină brūma „timp de iarnă” (Diez, Gramm., I, 91; Pușcariu 224; Rew 1335; Candrea-dens., 185; Dar); conform albaneză brumë „chiciură” (Meyer 49), franceză brume, catalană broma, provensală, spaniolă, portugheză bruma; în general în română cu sensul de „ceață”.
Derivat bruma, verb (a acoperi cu chiciură); brumar, substantiv masculin (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adjectiv (cenușiu); brumărel, substantiv masculin (octombrie); brumărele, substantiv feminin plural (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adjectiv (cenușiu; varietate de struguri); brumat, adjectiv (acoperit cu chiciură; cenușiu; prost dispus); brumatic, adjectiv (friguros); brumos, adjectiv (rece, acoperit cu brumă fină, cețos); îmbruma, verb (a acoperi cu chiciură).
1. Chiciură, promoroacă. –
2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. –
3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Aromână, meglenoromână brumă. Latină brūma „timp de iarnă” (Diez, Gramm., I, 91; Pușcariu 224; Rew 1335; Candrea-dens., 185; Dar); conform albaneză brumë „chiciură” (Meyer 49), franceză brume, catalană broma, provensală, spaniolă, portugheză bruma; în general în română cu sensul de „ceață”.
Derivat bruma, verb (a acoperi cu chiciură); brumar, substantiv masculin (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adjectiv (cenușiu); brumărel, substantiv masculin (octombrie); brumărele, substantiv feminin plural (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adjectiv (cenușiu; varietate de struguri); brumat, adjectiv (acoperit cu chiciură; cenușiu; prost dispus); brumatic, adjectiv (friguros); brumos, adjectiv (rece, acoperit cu brumă fină, cețos); îmbruma, verb (a acoperi cu chiciură).
DER – dicționarul etimologic
4
Brumă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat brumei; plural brume
DOOM – dicționarul ortografic