1
Capota, capotez, verb I. Intranzitiv (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din franceză Capoter.
DEX – dicționarul explicativ
2
A capota persoana 3 Capotează intranzitiv 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<franceză capoter
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Capota verb intranzitiv
1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ.
2. (figurat) a suferi un eșec. (< franceză capoter)
1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ.
2. (figurat) a suferi un eșec. (< franceză capoter)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Capota verb I intranzitiv (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). [< franceză capoter].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Capota verb, indicativ prezent 3 singular și plural capotează
DOOM – dicționarul ortografic