1
Ceair ceairuri neutru 1) Teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru pășunat. 2) Teren necultivat din apropierea unei ape. /<turcă çair
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Ceair, ceairuri, substantiv neutru (Învechit și regional) Loc de pășune (împrejmuit); prin extensiune Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Variantă: Cier substantiv neutru] – Din turcă Çair.
DEX – dicționarul explicativ
3
Ceair (ceairuri), substantiv neutru – Loc împrejmuit. – Variantă ceir. Aromână čăir.
Turcă çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), conform albaneză tšair.
Turcă çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), conform albaneză tšair.
DER – dicționarul etimologic
4
Ceair (-ruri), substantiv neutru – Loc împrejmuit. – Variantă ceir. Aromână čăir.
Turcă çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), conform albaneză tšair.
Turcă çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), conform albaneză tšair.
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Ceair substantiv neutru, plural ceairuri
DOOM – dicționarul ortografic