1
Chilă1, chile, substantiv feminin Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din turcă Kile.
DEX – dicționarul explicativ
2
Chilă2, chile, substantiv feminin Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din franceză Quille.
DEX – dicționarul explicativ
3
Chilă3 substantiv feminin vezi Chil2.
DEX – dicționarul explicativ
4
Chilă substantiv feminin Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< franceză quille, conform olandeză kiel].
DN – dicționar de neologisme
Încă 7 definiții din alte dicționare
5
Chilă, chile, substantiv feminin (învechit)
1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova.
2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale.
3. hernie, surpătură, vătămătură.
4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.
1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova.
2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale.
3. hernie, surpătură, vătămătură.
4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
6
Chilă (chile), substantiv feminin – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea secolul XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl).
Turcă kile, din neogreacă ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); conform albaneză kilë. – Derivat (învechit) chiligiu, substantiv masculin (hamal).
Turcă kile, din neogreacă ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); conform albaneză kilë. – Derivat (învechit) chiligiu, substantiv masculin (hamal).
DER – dicționarul etimologic
7
Chilă (chile), substantiv feminin –
1. Hernie. –
2. Infirmitate.
Slavă kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); conform bulgară kila, sârbă kila, rusă kila. – Derivat chilav, adjectiv (infirm, sfrijit, pipernicit), bulgară, sârbă kilav „care are hernie”; chivăli (variantă schivăli, deschilăvi), verb (a vătăma, a răni); chilăvie (variantă schilăvie, schilăvenie), substantiv feminin (durere, beteșug).
Pentru derivat conform și Miklosich, Slaw.
Elem., 27 și Conev
1. Hernie. –
2. Infirmitate.
Slavă kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); conform bulgară kila, sârbă kila, rusă kila. – Derivat chilav, adjectiv (infirm, sfrijit, pipernicit), bulgară, sârbă kilav „care are hernie”; chivăli (variantă schivăli, deschilăvi), verb (a vătăma, a răni); chilăvie (variantă schilăvie, schilăvenie), substantiv feminin (durere, beteșug).
Pentru derivat conform și Miklosich, Slaw.
Elem., 27 și Conev
DER – dicționarul etimologic
8
Chilă1 chile feminin învechit Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turcă kile
NODEX – noul dicționar explicativ
9
Chilă2 chile feminin Element principal din osatura unei nave, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal. /<franceză quille
NODEX – noul dicționar explicativ
10
Chilă substantiv feminin element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< franceză quille)
MDN – marele dicționar de neologisme
11
Chilă (măsură, capacitate pentru cereale, parte a navei) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat chilei; plural chile
DOOM – dicționarul ortografic