1
Chilău (-ăi), substantiv neutru – Ciocan de lemn, mai.
Polonă kilof (Cihac, II, 49) sau maghiară külö (Dar); se pare că ambele cuvinte duc la turcă külünk „tîrnăcop”. – Derivat română indică faptul că termenul a fost interpretat ca o inovație expresivă, care ar fi reprezentat ideea de „minge” sau „obiect rotund”.
Derivat chilom, substantiv neutru (mai, ciocan; lovitură de pumn), din turcă külünk, conform sârbă ćulum; chilăviță, substantiv feminin (Banat, Oltenia, sapă, săpăligă); chilos (variantă pilos), adjectiv (încăpățînat, îndărătnic; rezistent, robust; greoi), cuvînt care se consideră în general derivat de la pilă prin aluzie la marea sa rezistență (Candrea; Scriban), dar care este de preferat să se interpreteze ca „tare de cap”; chilug, substantiv neutru (mai), de la variantă turcă külug, astăzi numai în expresia tuns chilug „tuns zero”, sau „cu falsă corecție”, Moldova pilug, substantiv neutru (pisălog de piuliță); chilimboț, substantiv masculin (bulgăre, boț, grunz; băiețel, mucos), derivat expresivă în care se combină *chil- „cocoloș” cu boț; chiloman, substantiv masculin (om robust și rotofei), cu sufix expresiv -man, conform gogoman, hoțoman, cotoșman; chiloman, substantiv neutru (larmă, scandal, hărmălaie; Argou, kil, litru), pentru al cărui semantism conform spaniolă pelotera (al doilea sens se explică printr-o confuzie hazlie cu chilogram). Chiloman, care „nu are origine cunoscută” (Graur, Bl, III, 186 și V, 57; conform Dar), a fost explicat greșit prin chilogram (Pușcariu, Dacor., IV, 137), sau prin țigănească keliben „joc, dans”, gen. plural kelimangero (Graur, 186; Juilland 161).
Polonă kilof (Cihac, II, 49) sau maghiară külö (Dar); se pare că ambele cuvinte duc la turcă külünk „tîrnăcop”. – Derivat română indică faptul că termenul a fost interpretat ca o inovație expresivă, care ar fi reprezentat ideea de „minge” sau „obiect rotund”.
Derivat chilom, substantiv neutru (mai, ciocan; lovitură de pumn), din turcă külünk, conform sârbă ćulum; chilăviță, substantiv feminin (Banat, Oltenia, sapă, săpăligă); chilos (variantă pilos), adjectiv (încăpățînat, îndărătnic; rezistent, robust; greoi), cuvînt care se consideră în general derivat de la pilă prin aluzie la marea sa rezistență (Candrea; Scriban), dar care este de preferat să se interpreteze ca „tare de cap”; chilug, substantiv neutru (mai), de la variantă turcă külug, astăzi numai în expresia tuns chilug „tuns zero”, sau „cu falsă corecție”, Moldova pilug, substantiv neutru (pisălog de piuliță); chilimboț, substantiv masculin (bulgăre, boț, grunz; băiețel, mucos), derivat expresivă în care se combină *chil- „cocoloș” cu boț; chiloman, substantiv masculin (om robust și rotofei), cu sufix expresiv -man, conform gogoman, hoțoman, cotoșman; chiloman, substantiv neutru (larmă, scandal, hărmălaie; Argou, kil, litru), pentru al cărui semantism conform spaniolă pelotera (al doilea sens se explică printr-o confuzie hazlie cu chilogram). Chiloman, care „nu are origine cunoscută” (Graur, Bl, III, 186 și V, 57; conform Dar), a fost explicat greșit prin chilogram (Pușcariu, Dacor., IV, 137), sau prin țigănească keliben „joc, dans”, gen. plural kelimangero (Graur, 186; Juilland 161).
DER – dicționarul etimologic
2
Chilău, chilăi, substantiv masculin (regional) ciocan ferecat, bătac, buzdugan, ghioagă.
Dicționar de arhaisme și regionalisme