1
Cîmp (-puri), substantiv neutru –
1. Șes, cîmpie. –
2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. –
3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. –
4. Fond. –
5. În heraldică, sferă, domeniu. –
6. Regiune, porțiune, suprafață. –
7. Frîu. – Variantă cîmp (plural cîmpi).
Aromână cîmpu, meglenoromână cǫmp. Latină campus (Pușcariu 361; Candrea-dens., 338; Rew 1563; Dar); conform italiană, spaniolă, portugheză campo, provensală, catalană camp, franceză champ. Plural cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Derivat cîmpean, adjectiv (țărănesc, campestru); cîmpeancă, substantiv feminin (țărancă); cîmpenesc, adjectiv (țărănesc, rustic); cîmpenește, adverb (în mod rustic); campestru, adjectiv (campestru), din italiană campestro; cîmpină, substantiv feminin (ogor); cîmpos, adjectiv (neted, plan).
După Candrea, Elementele, 403, din română provin ruteană kempa, kympyna „insuliță”.
1. Șes, cîmpie. –
2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. –
3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. –
4. Fond. –
5. În heraldică, sferă, domeniu. –
6. Regiune, porțiune, suprafață. –
7. Frîu. – Variantă cîmp (plural cîmpi).
Aromână cîmpu, meglenoromână cǫmp. Latină campus (Pușcariu 361; Candrea-dens., 338; Rew 1563; Dar); conform italiană, spaniolă, portugheză campo, provensală, catalană camp, franceză champ. Plural cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Derivat cîmpean, adjectiv (țărănesc, campestru); cîmpeancă, substantiv feminin (țărancă); cîmpenesc, adjectiv (țărănesc, rustic); cîmpenește, adverb (în mod rustic); campestru, adjectiv (campestru), din italiană campestro; cîmpină, substantiv feminin (ogor); cîmpos, adjectiv (neted, plan).
După Candrea, Elementele, 403, din română provin ruteană kempa, kympyna „insuliță”.
DER – dicționarul etimologic