Cireașă

Cireașă, cireșe, substantiv feminin Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Plural și: cireși] – Din latină Ceresia (= cerasea).

DEX – dicționarul explicativ

Cireașă (-eși), substantiv feminin – Fructul cireșului. – Aromână țeriașă, meglenoromână cireașcă.
Latină cerĕsia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Elements, 33; Pușcariu 338; Candrea-dens., 358; Rew 1823; Dar; Graur, Română, LVI, 106; Rosetti, I, 57); conform italiană ciliegia (abruz. cerasce, cerase), provensală cereiza, franceză cerise, spaniolă cereza, portugheză cereja, albaneză kjèrši (Meyer 224).
Derivat cireș (aromână țireșiu, meglenoromână țireș), substantiv masculin (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al latină cerasius, vulg. *ceresius; cireșar, substantiv masculin (vînzător de cireșe; luna iunie); cireșel, substantiv masculin (luna iunie); cireșiu, adjectiv (roșu ca cireașa).
Bulgară čereša, pe care Conev 48 îl consideră greșit drept etimon al română, provine cu siguranță din română (direct din latină după Mladenov 682).

DER – dicționarul etimologic

Cireașă cireșe feminin Fructul cireșului. cireșe amare. [Genitiv-dativ Cireșei; Silabe-rea-șă] /<latină ceresia

NODEX – noul dicționar explicativ

Cireașă substantiv feminin, articulat cireașa, genitiv-dativ articulat cireșei; plural cireșe

DOOM – dicționarul ortografic