1
Cociorbă (cociorvă) substantiv feminin (regional)
1. unealtă cu cârlig cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptor.
2. unealtă de pescuit asemănătoare celei cu care scoate jarul din cuptor.
3. unealtă de zidărie (lopată) de forma cociorvei, cu care se amestecă varul și nisipul.
4. numele unei constelații, formată din trei stele în triunghi.
5. colibă, casă cu ogradă, curte.
6. (familiar) bătaie, trânteală.
1. unealtă cu cârlig cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptor.
2. unealtă de pescuit asemănătoare celei cu care scoate jarul din cuptor.
3. unealtă de zidărie (lopată) de forma cociorvei, cu care se amestecă varul și nisipul.
4. numele unei constelații, formată din trei stele în triunghi.
5. colibă, casă cu ogradă, curte.
6. (familiar) bătaie, trânteală.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
2
Cociorbă (cociorbe), substantiv feminin –
1. Vătrai. –
2. Bîtă, măciucă. –
3. Constelație în jurul stelei Gemma. – Variantă cociorvă, cuciorbă. Origine necunoscută.
Ar putea fi un cuvînt expresiv, ca multe din cele compuse cu co-.
În general se consideră a fi reprezent al unui cuvînt slavă neidentificat, conform vezi rusă kočarga, ruteană kočerga, polonă koczarga (Cihac, II, 722; Tiktin), sau din maghiară kocsorba (Galdi, Dict., 122); însă maghiară pare a proveni din română, ca și ruteană (Miklosich, Wander., 17), și oricum este obscur și probabil străin în slavă (Berneker 536).
Dacă este vorba de o creație expresivă, este dublet al lui cocioabă, substantiv feminin (colibă); identitatea semantică între vătrai și colibă apare și în cocîrlă. Cocioabă nu a fost explicat într-un mod satisfăcător (tăt. koči aba „cort de nomad”, Șeineanu, 318; aromână cuciubă „buștean”, Șeineanu, Dicț., însă este vorba probabil de neogreacă γϰουτσιούπα; sârbă kuča „casă”, Dar).
Dacă se admite identitatea cu cocioarbă, lipsa lui r apare și în polonă koczuba, ruteană kočuba „vătrai”, și în română cociobăi, verb (a scociorî, a iscodi), care se explică numai pe baza lui *cocioabă „vătrai” (pentru derivat expresivă a verb, conform cotrobăi).
Există numeroase variantă expresive ale cuvîntului care înseamnă colibă: coșleabă, coșm(o)agă, coșmeagă, cociomeagă, cociomeață, coșmandră, coșmelie, coșmolie; conform și cobace, colibă.
1. Vătrai. –
2. Bîtă, măciucă. –
3. Constelație în jurul stelei Gemma. – Variantă cociorvă, cuciorbă. Origine necunoscută.
Ar putea fi un cuvînt expresiv, ca multe din cele compuse cu co-.
În general se consideră a fi reprezent al unui cuvînt slavă neidentificat, conform vezi rusă kočarga, ruteană kočerga, polonă koczarga (Cihac, II, 722; Tiktin), sau din maghiară kocsorba (Galdi, Dict., 122); însă maghiară pare a proveni din română, ca și ruteană (Miklosich, Wander., 17), și oricum este obscur și probabil străin în slavă (Berneker 536).
Dacă este vorba de o creație expresivă, este dublet al lui cocioabă, substantiv feminin (colibă); identitatea semantică între vătrai și colibă apare și în cocîrlă. Cocioabă nu a fost explicat într-un mod satisfăcător (tăt. koči aba „cort de nomad”, Șeineanu, 318; aromână cuciubă „buștean”, Șeineanu, Dicț., însă este vorba probabil de neogreacă γϰουτσιούπα; sârbă kuča „casă”, Dar).
Dacă se admite identitatea cu cocioarbă, lipsa lui r apare și în polonă koczuba, ruteană kočuba „vătrai”, și în română cociobăi, verb (a scociorî, a iscodi), care se explică numai pe baza lui *cocioabă „vătrai” (pentru derivat expresivă a verb, conform cotrobăi).
Există numeroase variantă expresive ale cuvîntului care înseamnă colibă: coșleabă, coșm(o)agă, coșmeagă, cociomeagă, cociomeață, coșmandră, coșmelie, coșmolie; conform și cobace, colibă.
DER – dicționarul etimologic
3
Cociorbă substantiv feminin vezi Cociorvă.
DEX – dicționarul explicativ