Ciorbă

Ciorbă, ciorbe, substantiv feminin Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne.
Expresie A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită. – Din turcă Çorba.

DEX – dicționarul explicativ

Ciorbă ciorbe feminin Fel de mâncare lichidă, pregătită din legume (uneori cu carne sau pește) și acrită cu borș. ciorbă de știucă. ciorbă de pui.
Ciorbă lungă a) ciorbă cu mult lichid; ciorbă subțire; b) vorbărie multă, dar fără conținut; pălăvrăgeală. A se amesteca în ciorba altuia a se amesteca în treburi străine. [Genitiv-dativ Ciorbei; SilabeCior-bă] /<turcă çorba

NODEX – noul dicționar explicativ

Ciorbă (ciorbe), substantiv feminin – Fel de mîncare din zeamă acrită.
Aromână, meglenoromână ciorbă. Turcă çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw.
Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› spaniolă jarabe, italiană sorbetto, franceză sirop); conform neogreacă τσορβάς, albaneză tšorbë, bulgară, sârbă čorba, maghiară csorba.
Derivat ciorbagiu, substantiv masculin (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din turcă çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, substantiv neutru (polonic).

DER – dicționarul etimologic

Ciorbă, ciorbe substantiv feminin băutură alcoolică. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou