1
Coji, cojesc, verb IV.
1. Tranzitiv A curăța de coajă legume, fructe etc. 2.
Reflexiv (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3.
Reflexiv (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din Coajă.
1. Tranzitiv A curăța de coajă legume, fructe etc. 2.
Reflexiv (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3.
Reflexiv (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din Coajă.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se coji se cojește intranzitiv 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se scoroji; a se coși. /Din coajă
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A coji cojesc tranzitiv (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a jupui. /Din coajă
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Coji verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cojesc, imperfect 3 singular cojea; conjuncție prezent 3 singular și plural cojească
DOOM – dicționarul ortografic