1
Cuticulă, cuticule, substantiv feminin
1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară.
2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern.
3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din franceză Cuticule, latină Cuticula.
1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară.
2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern.
3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din franceză Cuticule, latină Cuticula.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cuticulă substantiv feminin
1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale.
2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor.
3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină. (< franceză cuticule, latină cuticula)
1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale.
2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor.
3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină. (< franceză cuticule, latină cuticula)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Cuticulă cuticule feminin 1) Strat rezistent care acoperă suprafața ce vine în contact cu mediul înconjurător al celulelor epiteliale. Cuticulă dentară. 2) Strat seros care acoperă fructele și frunzele. /<franceză cuticule, latină cuticula
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Cuticulă substantiv feminin Strat subțire și rezistent care învelește și protejează smalțul dinților, corpul sau foile plantelor. [< franceză cuticule, conform latină cuticula – pieliță].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Cuticulă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat cuticulei; plural cuticule
DOOM – dicționarul ortografic