1
Cutie, cutii, substantiv feminin
1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc.
în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri.
Expresie (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. (Familiar) (Bagă) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) ferește-ți capul, proptește-l în piept! figurat fii prudent, păzește-te! Cutie de scrisori = cutie specială, plasată pe stradă de către organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu.
2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze.
Cutie de rezonanță.
3. (În sintagma) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul; țeasta capului, craniu.
4. Sertar.
5. (Învechit) Casă de bani; casetă. – Din turcă Kutu, neogreacă Kuti, bulgară, sârbo-croată Kutija.
1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc.
în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri.
Expresie (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. (Familiar) (Bagă) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) ferește-ți capul, proptește-l în piept! figurat fii prudent, păzește-te! Cutie de scrisori = cutie specială, plasată pe stradă de către organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu.
2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze.
Cutie de rezonanță.
3. (În sintagma) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul; țeasta capului, craniu.
4. Sertar.
5. (Învechit) Casă de bani; casetă. – Din turcă Kutu, neogreacă Kuti, bulgară, sârbo-croată Kutija.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cutie cutii feminin 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinăuntru, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte.
Scos ca din cutie îmbrăcat elegant. 2): Cutie craniană oasele care înconjoară creierul; craniu; țeastă. 3): Cutie toracică scheletul din regiunea toracelui unde se află inima, plămânii etc. 4): Cutie de rezonanță cutie care amplifică sunetele. 5): Cutie de viteze cutie la automobil unde se află mecanismul schimbătorului de viteză. [Articol Cutia; Genitiv-dativ Cutiei; Silabe -ti-e] /<turcă kutu, neogreacă kuti
Scos ca din cutie îmbrăcat elegant. 2): Cutie craniană oasele care înconjoară creierul; craniu; țeastă. 3): Cutie toracică scheletul din regiunea toracelui unde se află inima, plămânii etc. 4): Cutie de rezonanță cutie care amplifică sunetele. 5): Cutie de viteze cutie la automobil unde se află mecanismul schimbătorului de viteză. [Articol Cutia; Genitiv-dativ Cutiei; Silabe -ti-e] /<turcă kutu, neogreacă kuti
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cutie (cutii), substantiv feminin –
1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. –
2. Etui, toc, trusă. –
3. Sertar. –
4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în secolul XVIII. –
5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Aromână cutie, meglenoromână cutiiă.
Turcă kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk.
Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); conform greacă ϰουτί, bulgară, sârbă kutija, albaneză kuti. – Derivat cutier, substantiv masculin (perceptor; negustor ambulant).
1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. –
2. Etui, toc, trusă. –
3. Sertar. –
4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în secolul XVIII. –
5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Aromână cutie, meglenoromână cutiiă.
Turcă kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk.
Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); conform greacă ϰουτί, bulgară, sârbă kutija, albaneză kuti. – Derivat cutier, substantiv masculin (perceptor; negustor ambulant).
DER – dicționarul etimologic
4
Cutie substantiv feminin, articulat cutia, genitiv-dativ articulat cutiei; plural cutii, articulat cutiile
DOOM – dicționarul ortografic