Definitie Cutie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cutie, cutii, substantiv feminin
1. Obiect de lemn, de metal, de carton etcetera in forma de cub, de paralelipiped etcetera, gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ♢ Expresie (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Familiar) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! figurat fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu.
2. Aparat, dispozitiv, organ special etcetera avand forma unei cutii (1).
Cutie de viteze.
Cutie de rezonanta.
3. (În sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu.
4. Sertar.
5. (Înv.) Casa de bani; caseta. – Din limba turca: Kutu, limba neogreaca: Kuti, bulgara, scr. Kutija.

Varianta definitie 2: Cutie substantiv verifica cuvantul: cos, lada.

Varianta definitie 3: Cutie substantiv
1. (rar) pixida, (invechit si reg.) sicriu, (Transilvania) scatula, (latinism cuvant invechit) capsa. (Pune butonii intr-o -.)
2. sertar. (- de la tejghea.)
3. (ANAT.) cutie craniana verifica cuvantul: craniu; cutie toracica verifica cuvantul: torace.

Varianta definitie 4: Cutie substantiv feminin, art. cutia, g.-d. art. cutiei; plural cutii, art. cutiile

Varianta definitie 5: Cutie -i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etcetera) gol pe dinauntru, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte. ♢ Scos ca din - imbracat elegant. 2): - craniana oasele care inconjoara creierul; craniu; teasta. 3): - toracica scheletul din regiunea toracelui unde se afla inima, plamanii etcetera 4): - de rezonanta cutie care amplifica sunetele. 5): - de viteze cutie la automobil unde se afla mecanismul schimbatorului de viteza. [Art. Cutia; G.-D. Cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kuti

Varianta definitie 6: Cutie (cutii), substantiv feminin –
1. Obiect de lemn, metal etcetera, in care se pastreaza diferite lucruri. –
2. Etui, toc, trusa. –
3. Sertar. –
4. Cufar, lada. – Cutia milelor, institut national de binefacere, fundat in 1775 de catre domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusa din 1793 de marele vornic de cutie si alimentata de bunurile persoanelor care au decedat fara a lasa mostenitori, si o treime de la cei care decedau fara sa lase testament. – Cutia sateasca, specie de piata de grine fundata in secolul XVIII. –
5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil gasit. – Mr. cutie, megl. cutiia.
Limba Turca: kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk.
Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); conform limba greaca (veche) ϰουτί, bulgara, limba sarba: kutija, limba albaneza kuti. – Derivat cutier, substantiv masculin (perceptor; negustor ambulant).