Cîr

Cîr interjecție – Imită croncănitul ciorii; uneori se spune și despre cloșcă.
Datorită confuziei populare între cioară și țigan (conform cioară), se aplică și acestora din urmă. – Derivat gîr (cu toți derivat).
Creație expresivă, conform cîrc, hîr, mîr. – Derivat cîr-mîr, interjecție (sugerează ideea unei dispute sau a unei discuții în contradictoriu); cîră, substantiv feminin (insistență supărătoare, bătaie la cap, pisălogeală); cîrîi, verb (a croncăni; a vorbi un țigan; a vorbi împleticit; a vorbi în argou; a striga pentru a speria o pasăre sau un țigan; a deranja, a importuna; Argou, a fura); cîrîială, substantiv feminin (sunetul anumitor păsări; Argou, ceartă, harță, scandal); cîrîit, substantiv masculin (Argou, bătrîn afon); cîrîit, substantiv neutru (croncănit de pasăre, cotcodăceală; gălăgie, larmă, zarvă); cîrîitoare, substantiv feminin (morișcă, jucărie de copii; sperietoare; țigan); cîrîitor, substantiv masculin (Argou, hoț, borfaș); cîrîitură, substantiv feminin (cotcodăceală, cîrîit).
Cihac, II, 40, reduce verb cîrîi la slavă (sârbă, cehă krakati).

DER – dicționarul etimologic