Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cir

1 * Cuvantul cu diacritice: cir
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: CIR substantiv neutru (Regional) Zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată (și care se mănâncă separat); terci. – Din limba ucraineana čyr.

2 * Cuvantul cu diacritice: cir
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: CIR substantiv verifica cuvantul: cârcel, cocă, lipici, pap, păsat, terci.

3 * Cuvantul cu diacritice: cir
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: CIR substantiv masculin fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. (< franceza cirre, limba latina cirrus)

4 * Cuvantul cu diacritice: cir
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: cir (fir de păr) substantiv masculin, plural ciri

5 * Cuvantul cu diacritice: cir
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: cir (terci) substantiv neutru

6 * Cuvantul cu diacritice: cir -uri
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: CIR -uri n. reg. Parte lichidă din conținutul mămăligii care fierbe; mămăligă foarte moale; terci. /conform limba ucraineana țyr

7 * Cuvantul cu diacritice: cir
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: CIR substantiv masculin (Zoologie) Fiecare dintre perii țepoși de pe corpul unor animale nevertebrate. [< franceza cirre, conform limba latina cirrus].

8 * Cuvantul cu diacritice: cír
Cuvantul fara diacritice: cir

Definitie: cir substantiv masculin – 1. Clei, lipici. – 2. Terci de porumb foarte subțire. – 3. Păsat, terci. Origine incertă. După E. Petrovici, Dacor., X, 26-32, din limba greaca (veche) χυλός „suc.” Conform acestei ipoteze, rut. čyr „terci,” pe care Scriban, Arhiva, 1927, 292; Tiktin și Pascu, R. crit., XIV, 40, îl considerau drept etimon al rom., derivă de la acesta. Se folosește numai în Trans. și Mold. Rămîne de lămurit legătura acestui cuvînt cu ciriș, substantiv masculin (clei, lipici), din limba turca: çiriș (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 134), conform bulgara, limba sarba: čiriš, mag. csiriz. – Derivat ciros, adjectiv (lipicios); cirui, verb (a face păsat); ciruială, substantiv feminin (păsat).