1
Decăzut, -ă, decăzuți, -te, adjectiv
1. Care a ajuns în decădere, în declin.
Depravat, declasat, stricat.
2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – Vezi Decădea.
1. Care a ajuns în decădere, în declin.
Depravat, declasat, stricat.
2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – Vezi Decădea.
DEX – dicționarul explicativ
2
Decăzut, -ă adjectiv
1. Ajuns în stare de decădere, de declin.
Depravat, stricat.
2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< Decădea].
1. Ajuns în stare de decădere, de declin.
Depravat, stricat.
2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< Decădea].
DN – dicționar de neologisme
3
Decăzut adjectiv masculin, plural decăzuți; feminin singular decăzută, plural decăzute
DOOM – dicționarul ortografic
