1
Decădea, decad, verb II.
Intranzitiv
1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa.
A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava.
2. (În expresie) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – De4- + Cădea (după franceză dechoir).
Conform italiană d e c a d e r e.
Intranzitiv
1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa.
A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moralicește; a se declasa, a se deprava.
2. (În expresie) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – De4- + Cădea (după franceză dechoir).
Conform italiană d e c a d e r e.
DEX – dicționarul explicativ
2
Decădea verb intranzitiv a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
a se deprava. o (juridic) a decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. (după italiană decadere)
a se deprava. o (juridic) a decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. (după italiană decadere)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A decădea decad intranzitiv 1) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia; a degenera. /de + a cădea
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Decădea verb II. intranzitiv A cădea, a ajunge într-o stare inferioară, mai rea (decât înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. [Prezent indicativ decad. / < de- + Cădea, după italiană decadere].
A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. [Prezent indicativ decad. / < de- + Cădea, după italiană decadere].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Decădea (decad, decăzut), verb – A ajunge într-o stare mai rea, a regresa.
Format de la cădea pe baza franceză dechoir sau a latină decadere. – Derivat decadent, adjectiv; decadență, substantiv feminin; decadentism, substantiv neutru
Format de la cădea pe baza franceză dechoir sau a latină decadere. – Derivat decadent, adjectiv; decadență, substantiv feminin; decadentism, substantiv neutru
DER – dicționarul etimologic
6
Decădea verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural decad, 1 plural decădem; conjuncție prezent 3 singular și plural decadă; germană decăzând; participiu decăzut
DOOM – dicționarul ortografic