1
Dedițel, dediței, substantiv masculin
1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis).
2. (Zoologie; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Variantă: Dedețel substantiv masculin] – Dediță + sufix -el.
1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis).
2. (Zoologie; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Variantă: Dedețel substantiv masculin] – Dediță + sufix -el.
DEX – dicționarul explicativ
2
Dedițel dediței masculin Plantă erbacee toxică, cu flori mari, divers colorate, cu proprietăți colorante și farmaceutice. /<slavă dedica
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Dedițel, dediței substantiv masculin
1. somnifer.
2. otravă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. somnifer.
2. otravă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
4
Dedițel substantiv masculin, plural dediței, articulat dedițeii
DOOM – dicționarul ortografic