Definitie Oțel - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: OȚÉL, (2) oteluri, (3) otele, substantiv neutru
1. Aliaj de fier cu carbon (si cu alte elemente), intrebuintat pentru rezistenta, duritatea, tenacitatea si elasticitatea lui. ♢ Locutiune adjectiv De otel = asemenea otelului (ca tarie, rezistenta sau culoare).
2. (La plural) Diverse sorturi de otel (1); prin extensiune obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la plural) Ținte, cuisoare cu capul lat si stralucitor.
3. (Înv.; la plural) Mecanism de declansare la pustile si pistoalele de tip vechi, alcatuit din cocos, cremene si amnar. ♢ Expresie A fi iute (sau slab) de otele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext.
Arma. – Din limba slava (veche) Ocĕlŭ.

Varianta definitie 2: OȚÉL substantiv (Mold. si Bucovina) crita. (Bara de -.)

Varianta definitie 3: Otel (aliaj) substantiv neutru, (soiuri) plural oteluri

Varianta definitie 4: OȚÉL -uri n. 1) Aliaj de fier, carbon si alte elemente (crom, nichel, wolfram etcetera), foarte dur, rezistent si elastic, de culoare argintie-cenusie. ♢ De - (sau Tare ca -ul) foarte tare, foarte rezistent. Brat de - brat viguros. Vointa de - vointa ferma, nestramutata. - aliat otel care, pe langa carbon, mai contine si alte elemente (crom, nichel etcetera). 2) la plural Varietati ale acestui aliaj. /<sl. ocelu

Varianta definitie 5: Otel (oteluri), substantiv neutru – Aliaj de fier cu carbon.
Sl. ocelu (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Cihac, II, 234; REW 183), conform limba sarba:, cr. ocal, slov., ceh. ocel, mag. acel. – Derivat otele, substantiv feminin plural (cocos la armele de foc); oteli, verb (a transforma fierul in otel; a cali; reflexiv, a trage la masea); otelarie, substantiv feminin (turnatorie); otelos, adjectiv (de otel).