1
Dîrmon (dârmoane), substantiv neutru – Ciur, sită. – Meglenoromână drămon, aromână dirmonu. Neogreacă δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), conform calabr. dramoni, bulgară darmon (după Conev 72, română ar proveni din bulgară). – Derivat dîrmoni (variantă dîrmoi, dîrmoia), verb (a cerne); dîrmoietură, substantiv feminin (pleavă, ciuruială).
DER – dicționarul etimologic