Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Demon

1 * Cuvantul cu diacritice: démon
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: DEMON, demoni, substantiv masculin 1. Diavol, drac. ♦ Figurativ Om rău. ♦ Ființă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. ♦ (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etcetera [Varianta: (regional) dimon substantiv masculin] – Din limba neogreaca: demonas. Conform: franceza demon.

2 * Cuvantul cu diacritice: demon
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: Demon antonim: înger, sfânt

3 * Cuvantul cu diacritice: démon
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: DEMON substantiv masculin 1. (termen antic) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etcetera 2. diavol, drac. ♢ (figurativ) om rău. 3. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etcetera ♢ (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe. (< franceza demon, limba latina daemon, limba greaca (veche) daimon)

4 * Cuvantul cu diacritice: démon
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: DEMON substantiv verifica cuvantul: drac.

5 * Cuvantul cu diacritice: démon
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: demon substantiv masculin, plural demoni

6 * Cuvantul cu diacritice: démon -i
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: DEMON -i m. 1) (în credințe politeiste din antichitate) Ființă divină (bună sau rea); spirit; duh. 2) (în creștinism) Ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii; diavol: satană. 3) figurativ Ființă cu apucături rele; satană. 4) pop. Persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă. 5) (în creațiile romanticilor) Personificare a răzvrătirii și a eroismului. limba neogreaca: demonas

7 * Cuvantul cu diacritice: démon
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: DEMON substantiv masculin 1. (Ant.) Geniu căruia i se atribuie puterea de a stârni dorințe, pasiuni. 2. Diavol, drac. ♦ (Figurat) Om rău. (În forma demono-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) diavol”, „demonic”. [Conform: franceza daimon – ființă supranaturală, geniu].

8 * Cuvantul cu diacritice: démon démoni
Cuvantul fara diacritice: demon

Definitie: demon (demoni), substantiv masculin – Drac, diavol. – Varianta (Moldova) dimon. Mr. dhemon. Ngr. δαίμων, în parte prin intermediul limba slava (veche) demonĭ (Tiktin; conform Vasmer, Gr., 51). Secolul XVII, popular cu forma mold., mai ales aplicată la copii (Iordan, Dacor., VII, 140, combătînd explicația lui Philippide, Principii, 236, care se gîndea la o alterare prin tabu). – Derivat demonic (var. demoniac), adjectiv , cuvinte culte, din limba greaca (veche) δαιμωνι(α)ϰός; îndemonit, adjectiv (posedat de diavol), cuvant invechit, folosit de Cantemir.