1
Divorța, divorțez, verb I. Intranzitiv (Despre soți) A se despărți prin divorț.
Tranzitiv A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din franceză Divorcer (după divorț).
Tranzitiv A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din franceză Divorcer (după divorț).
DEX – dicționarul explicativ
2
A Divorța divorțez
1. intranzitiv (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți.
2. tranzitiv 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<franceză divorcer
1. intranzitiv (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți.
2. tranzitiv 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<franceză divorcer
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Divorța verb I. intranzitiv (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. [Conform franceză divorcer, italiană divorzare].
DN – dicționar de neologisme
4
Divorța verb intranzitiv (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după franceză divorcer)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Divorța verb, indicativ prezent 1 singular divorțez, 3 singular și plural divorțează
DOOM – dicționarul ortografic