1
Faer (-re), substantiv neutru – Dojană, mustrare, ceartă. – Variantă faier „sărbătoare”, în sens ironic.
După Borcea, 185 și Scriban, din germană Feuer „foc”.
După Borcea, 185 și Scriban, din germană Feuer „foc”.
DER – dicționarul etimologic
Faer (-re), substantiv neutru – Dojană, mustrare, ceartă. – Variantă faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 și Scriban, din germană Feuer „foc”.
O definiție dintr-un dicționar
DER – dicționarul etimologic