Definitie Aer - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Aer1 substantiv neutru
1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei si care este absolut necesar vietatilor aerobe. ♢ Aer lichid = lichid obtinut prin racirea aerului pana sub temperatura de -183°C la presiune normala si folosit pentru separarea elementelor sale componente.
Aer comprimat = aer la presiuni mai mari decat presiunea atmosferica obtinut cu compresoarele.
Aer conditionat = sistem de ventilatie a aerului din incaperi in scopul pastrarii proprietatilor fizice normale ale acestuia. ♢ Locutiune adverb La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ♢ Expresie A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer curat.
2. Vazduh, atmosfera. ♢ Expresie A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns).
A fi (sau a ramane) in aer = a se afla intr-o situatie critica, a nu avea nici o perspectiva.
3. Înfatisare, aspect, expresie. ♢ Expresie A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca...
A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Plural: (in expresie) aere] – Limba Latina Aer, aeris (si cu intelesurile franceza air).

Varianta definitie 2: Aer2, aere, substantiv neutru (Bis.)
1. Bucata de stofa sau de panza, de obicei pictata sau tesuta cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acopera vasele liturgice.
2. Epitaf (2). – Din limba neogreaca: Aēr.

Varianta definitie 3: Aer substantiv (Termen Bisericesc) epitaf, (popular) pocrovat. (Cu aerul se acopera vasele liturgice.)

Varianta definitie 4: Aer substantiv
1. (invechit) spirit. (Un curent de -.)
2. verifica cuvantul: vazduh.
3. verifica cuvantul: clima.
4. verifica cuvantul: fizionomie.

Varianta definitie 5: Aer substantiv neutru (silabe a-er], (atitudine, obiecte de cult) plural aere

Varianta definitie 6: Aer2 -e n. bis.
Bucata de panza pe care este tesuta imaginea lui Iisus Hristos mort; epitaf. /<gr. aer, limba slava (veche) airu

Varianta definitie 7: Aer1 -e n. 1) Amestec de gaze pe care il respira vietatile aerobice; atmosfera. ♢ În - liber sub cerul liber; afara. A lua - a se plimba la aer. 2) Expresie specifica a fetei; mina; infatisare; aspect. ♢ A-si da -e (a umbla cu -e) a-si da importanta; a o face pe grozavul. /<lat. aer

Varianta definitie 8: Aer- verifica cuvantul: Aero-.

Varianta definitie 9: Aer (aere), substantiv neutru –
1. Vazduh. –
2. Aspect, infatisare. – Mr., megl. aeru.
În mr. si aera (‹ limba neogreaca: ἀέρας).
Limba Latina āēr (Puscariu 43; REW 240; DAR); conform limba albaneza ajër, limba italiana aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, franceza air, verifica cuvantul: sp. aer, port. ar.
Sensul 2 este imprumutat din franceza A intrat in conflict cu contributiile neol., a caror baza este identica; astfel, aera pare sa se intemeieze pe aer, dar reproduce franceza aerer etcetera Nu mai mentionam numeroasele der. neol. referitoare la aviatie.
Derivat aera, verb (a aerisi), din franceza; aereala, substantiv feminin (esenta); aerel, substantiv neutru (assa foetida); aeresc, adjectiv (aerian); aerian, adjectiv ; aerisi, verb; din limba neogreaca: ἀερίζω (Galdi 138); aeriseala, substantiv feminin (aerisire); aeronaut, substantiv masculin; aeroplan, substantiv neutru; aeros, adjectiv (aerian, vaporos).

Varianta definitie 10: Aer (aere), substantiv neutru – Val cu care se acopera vasele liturgice.
Ngr. ἀήρ.
Fonetismul indica o contaminare cu aer, pe care il preceda.