Definitie Fenomenologie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fenomenologie substantiv feminin
1. Curent in filozofie care isi propune sa studieze fenomenele constiintei prin prisma orientarii si a continutului lor, facand abstractie de omul real, de activitatea lui psihica concreta si de mediul social.
2. (La Hegel) Teorie filozofica in care se afirma primatul constiintei asupra existentei si se incearca in mod rational descrierea procesului dezvoltarii constiintei.
3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu. – Din franceza Phenomenologie.

Varianta definitie 2: Fenomenologie substantiv feminin
1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, asa cum se manifesta ele in timp si spatiu.
2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a constiintei, care se ridica de la certitudinea senzoriala la „stiinta absoluta”.
3. curent filozofic idealist, intemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. (< franceza phenomenologie)

Varianta definitie 3: Fenomenologie substantiv feminin, art. fenomenologia, g.-d. fenomenologii, art. fenomenologiei

Varianta definitie 4: Fenomenologie f.
Ramura a filozofiei idealiste, care se ocupa cu studiul fenomenelor ca esenta de ordin spiritual, nelegate de lumea materiala. [Art. Fenomenologia; G.-D. Fenomenologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phenomenologie

Varianta definitie 5: Fenomenologie substantiv feminin Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifesta ele in timp si spatiu. ♦ Termen in filozofia lui Hegel care denumeste teoria despre dezvoltarea constiintei umane, inteleasa ca forma a autodezvoltarii „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, intemeiat de ganditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esenta de ordin spiritual si ca dat ultim si nemijlocit al constiintei, independent de existenta obiectiva si de experienta senzoriala. [Genitiv -iei. / < franceza phenomenologie].