Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fenomenologie

1 * Cuvantul cu diacritice: fenomenologíe
Cuvantul fara diacritice: fenomenologie

Definitie: FENOMENOLOGIE substantiv feminin 1. Curent în filozofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social. 2.(La Hegel) Teorie filozofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. – Din franceza phenomenologie.

2 * Cuvantul cu diacritice: fenomenologíe
Cuvantul fara diacritice: fenomenologie

Definitie: FENOMENOLOGIE substantiv feminin 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”. 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. (< franceza phenomenologie)

3 * Cuvantul cu diacritice: fenomenologíe
Cuvantul fara diacritice: fenomenologie

Definitie: fenomenologie substantiv feminin, art. fenomenologia, g.-d. fenomenologii, art. fenomenologiei

4 * Cuvantul cu diacritice: fenomenologíe
Cuvantul fara diacritice: fenomenologie

Definitie: FENOMENOLOGIE f. Ramură a filozofiei idealiste, care se ocupă cu studiul fenomenelor ca esență de ordin spiritual, nelegate de lumea materială. [Art. fenomenologia; G.-D. fenomenologiei; Sil. -gi-e] franceza phenomenologie

5 * Cuvantul cu diacritice: fenomenologíe
Cuvantul fara diacritice: fenomenologie

Definitie: FENOMENOLOGIE substantiv feminin Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Genitiv -iei. / < franceza phenomenologie].