1
Flanca, flanchez, verb I. Tranzitiv
1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte.
Figurat A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din franceză Flanquer.
1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte.
Figurat A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din franceză Flanquer.
DEX – dicționarul explicativ
2
Flanca verb tranzitiv
1. a apăra, a susține din flanc.
(figurat) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune.
2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< franceză flanquer)
1. a apăra, a susține din flanc.
(figurat) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune.
2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< franceză flanquer)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A flanca flanchez tranzitiv 1) (unități militare) A apăra din flanc. 2) figurat (persoane) A însoți, mergând alături. 3) (clădiri, monumente etc.) A mărgini din flancuri. /<franceză flanguer
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Flanca verb I. tranzitiv
1. A apăra, a susține din flanc.
(Figurat) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [< franceză flanquer].
1. A apăra, a susține din flanc.
(Figurat) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [< franceză flanquer].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Flanca verb, indicativ prezent 1 singular flanchez, 3 singular și plural flanchează
DOOM – dicționarul ortografic