1
Foitaș (-șuri), substantiv neutru – Vergea de armă de foc. – Variantă făitaș.
Maghiară foitas (Cihac, II, 501; Dar). – Derivat fuitui (variantă fultui), verb (a umple cu cîlți), conform maghiară fojtani; fuituială (variantă fultuială, hultuială), substantiv feminin (cîlți; vergea); fuituitor, substantiv neutru (Transilvania, băț cu care se bat cîlții), ale cărui variantă indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, substantiv neutru (perniță; parazit la lînei).
După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la latină fulcio.
Maghiară foitas (Cihac, II, 501; Dar). – Derivat fuitui (variantă fultui), verb (a umple cu cîlți), conform maghiară fojtani; fuituială (variantă fultuială, hultuială), substantiv feminin (cîlți; vergea); fuituitor, substantiv neutru (Transilvania, băț cu care se bat cîlții), ale cărui variantă indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, substantiv neutru (perniță; parazit la lînei).
După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la latină fulcio.
DER – dicționarul etimologic
2
Foitaș, foitașe, substantiv neutru (regional, învechit) bucată de hârtie (sau de zdreanță) cu care se astupau țevile puștilor vechi; încărcătura unei astfel de puști.
Dicționar de arhaisme și regionalisme