1
Freamăt, freamăte, substantiv neutru
1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare.
Murmur de voci înnăbușite sau nedeslușite.
Zgomot, larmă.
2. Figurat Fior, înfiorare. [Variantă: (regional) Hreamăt substantiv neutru] – Din latină Fremitus
1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare.
Murmur de voci înnăbușite sau nedeslușite.
Zgomot, larmă.
2. Figurat Fior, înfiorare. [Variantă: (regional) Hreamăt substantiv neutru] – Din latină Fremitus
DEX – dicționarul explicativ
2
Freamăt freamăte neutru 1) Zgomot ușor și monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). Freamătul codrului. 2) Zgomot surd și confuz de voci; murmur; rumoare. 3) figurat Emoție puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. /<latină fremitus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Freamăt (-emete), substantiv masculin –
1. Înfiorare, fior. –
2. Murmur, zvon. –
3. Zgomot, rumoare. – Variantă (Moldova) hreamăt.
Latină frĕmĭtus (Pușcariu 645; Candrea-dens., 636; Rew 3492; Dar; Byck-graur, Bl, I, 19), conform italiană, spaniolă, portugheză (fremito), vezi franceză friente, gal. fremido. – Derivat fremăta, verb (a se înfiora; a vibra), care ar putea reprezenta și latină frĕmĭtāre (Pușcariu 646), conform v tosc. fremitare, cors. frumita „a necheza”; fremătător, adjectiv (agitat, care freamătă).
1. Înfiorare, fior. –
2. Murmur, zvon. –
3. Zgomot, rumoare. – Variantă (Moldova) hreamăt.
Latină frĕmĭtus (Pușcariu 645; Candrea-dens., 636; Rew 3492; Dar; Byck-graur, Bl, I, 19), conform italiană, spaniolă, portugheză (fremito), vezi franceză friente, gal. fremido. – Derivat fremăta, verb (a se înfiora; a vibra), care ar putea reprezenta și latină frĕmĭtāre (Pușcariu 646), conform v tosc. fremitare, cors. frumita „a necheza”; fremătător, adjectiv (agitat, care freamătă).
DER – dicționarul etimologic
4
Freamăt substantiv neutru (silabe frea-), plural freamăte
DOOM – dicționarul ortografic