Garg
Definitie, sens si explicatie
1Garg- – Radacina expresiva, ale carei der. desemneaza insecte, ca ging-; conform si bulgara gurgulica „turturea”, limba neogreaca: γαργάρι, sp. gorgojo, limba latina curculio.
Derivat gargarita, substantiv feminin (insecta, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se deriva, probabil neintemeiat, din limba latina *gurgulus in loc de curculis (Schuchardt, Zrph., Xxvi, 586); din limba neogreaca: γαργάρι (Bogrea, Dacor., Iv, 816); din bulgara gagrica (Conev 52) sau din limba sarba: gàgrica (Cihac, Ii, 116), dar care trebuie sa fie un der. de la tema expresiva reduplicata gargar-, cu sufix -ita, conform veverita, bivolita; originea expresiva este de asemenea evidenta, datorita numarului mare de varianta: girgara, girgalita, gargalita, gilgarita, etcetera Din aceeasi radacina provine gargaun, substantiv masculin (insecta, trintor, Vespa crabro; bondar, barzaun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; ingimfat, imfumurat, fanafaron), conform si gaun (dupa Dar si Scriban, din limba latina crabro, ceea ce pare dificil, conform Rew 2293). – Derivat gargaritos (var. gargalitos, gargaricios), adjectiv (viermanos), gargaritit (var. (in)gargaritat), adjectiv (viermanos); gargaunos, adjectiv (viermanos).
Din rom. provin bulgara gargarica (Capidan, Raporturile, 215); limba sarba: gagrica, rut. gulgulyca, gergelyca, mag. gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290).
Derivat gargarita, substantiv feminin (insecta, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se deriva, probabil neintemeiat, din limba latina *gurgulus in loc de curculis (Schuchardt, Zrph., Xxvi, 586); din limba neogreaca: γαργάρι (Bogrea, Dacor., Iv, 816); din bulgara gagrica (Conev 52) sau din limba sarba: gàgrica (Cihac, Ii, 116), dar care trebuie sa fie un der. de la tema expresiva reduplicata gargar-, cu sufix -ita, conform veverita, bivolita; originea expresiva este de asemenea evidenta, datorita numarului mare de varianta: girgara, girgalita, gargalita, gilgarita, etcetera Din aceeasi radacina provine gargaun, substantiv masculin (insecta, trintor, Vespa crabro; bondar, barzaun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; ingimfat, imfumurat, fanafaron), conform si gaun (dupa Dar si Scriban, din limba latina crabro, ceea ce pare dificil, conform Rew 2293). – Derivat gargaritos (var. gargalitos, gargaricios), adjectiv (viermanos), gargaritit (var. (in)gargaritat), adjectiv (viermanos); gargaunos, adjectiv (viermanos).
Din rom. provin bulgara gargarica (Capidan, Raporturile, 215); limba sarba: gagrica, rut. gulgulyca, gergelyca, mag. gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290).