Garg

Garg- – Rădăcină expresivă, ale cărei derivat desemnează insecte, ca gîng-; conform și bulgară gurgulica „turturea”, neogreacă γαργάρι, spaniolă gorgojo, latină curculio. Derivat gărgăriță, substantiv feminin (insectă, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se derivă, probabil neîntemeiat, din latină *gurgulus în loc de curculis (Schuchardt, Zrph., XXVI, 586); din neogreacă γαργάρι (Bogrea, Dacor., IV, 816); din bulgară găgrica (Conev 52) sau din sârbă gàgrica (Cihac, II, 116), dar care trebuie să fie un derivat de la tema expresivă reduplicată gărgăr-, cu sufix -iță, conform veveriță, bivoliță; originea expresivă este de asemenea evidentă, datorită numărului mare de variantă: gîrgără, gîrgăliță, gărgăliță, gîlgăriță, etc.
Din aceeași rădăcină provine gărgăun, substantiv masculin (insectă, trîntor, Vespa crabro; bondar, bărzăun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; îngîmfat, îmfumurat, fanafaron), conform și găun (după Dar și Scriban, din latină crabro, ceea ce pare dificil, conform Rew 2293). – Derivat gărgărițos (variantă gărgălițos, gărgăricios), adjectiv (viermănos), gărgărițit (variantă (în)gărgărițat), adjectiv (viermănos); gărgăunos, adjectiv (viermănos).
Din română provin bulgară gargarica (Capidan, Raporturile, 215); sârbă gagrica, ruteană gulgulyca, gergelyca, maghiară gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290).

DER – dicționarul etimologic