1
Hatîr (hatâruri), substantiv neutru –
1. Favoare, serviciu. –
2. Favoare necuvenită, protecție ilicită. – Aromână hătîre, meglenoromână atǫr.
Turcă hatir (Roesler 607; Șeineanu, II, 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83), conform neogreacă χατίρι, albaneză hatër, bulgară, sârbă hater. – Derivat hatîrgiu, substantiv masculin (care își protejează prietenii; care profită de favoruri).
1. Favoare, serviciu. –
2. Favoare necuvenită, protecție ilicită. – Aromână hătîre, meglenoromână atǫr.
Turcă hatir (Roesler 607; Șeineanu, II, 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83), conform neogreacă χατίρι, albaneză hatër, bulgară, sârbă hater. – Derivat hatîrgiu, substantiv masculin (care își protejează prietenii; care profită de favoruri).
DER – dicționarul etimologic