1
Hicăi, hicăiesc, verb IV.
Tranzitiv (Regional) A bate, a chinui un câine. – Etimologie necunoscută
Tranzitiv (Regional) A bate, a chinui un câine. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Hicăi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural hicăiesc, imperfect 3 singular hicăia; conjuncție prezent 3 singular și plural hicăiască
DOOM – dicționarul ortografic