1
Hîd (hâdă), adjectiv – Urît, diform, pocit.
Slavă chudŭ „josnic” (Cihac, II, 138; Conev 97; conform Dar), conform sârbă, croată, slovenă hud „rău”, rusă chudoi „rău”, chudo „rău”, polonă hydny „urît”. – Derivat hîzenie, substantiv feminin (sluțenie); hîdos, adjectiv (rar, oribil), formație artificială, în care se combină hîd cu hidos, adjectiv, din franceză hideux. Ruteană chyd „obiect respingător” ar putea proveni din română (Candrea, Elemente, 408).
Slavă chudŭ „josnic” (Cihac, II, 138; Conev 97; conform Dar), conform sârbă, croată, slovenă hud „rău”, rusă chudoi „rău”, chudo „rău”, polonă hydny „urît”. – Derivat hîzenie, substantiv feminin (sluțenie); hîdos, adjectiv (rar, oribil), formație artificială, în care se combină hîd cu hidos, adjectiv, din franceză hideux. Ruteană chyd „obiect respingător” ar putea proveni din română (Candrea, Elemente, 408).
DER – dicționarul etimologic