1
Împăciui, împăciuiesc, verb IV.
Tranzitiv și reflexiv recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pronunțat: -ciu-i-] – În + pace + sufix -ui.
Tranzitiv și reflexiv recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pronunțat: -ciu-i-] – În + pace + sufix -ui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se împăciui mă împăciuiesc intranzitiv rar (persoane sau colectivități) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A împăciui împăciui iesc tranzitiv rar A face să se împăciuiască. [Silabe -ciu-i] /în + pace + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Împăciui verb (silabe -ciu-i), indicativ prezent 1 singular și 3 plural împăciuiesc, imperfect 3 singular împăciuia; conjuncție prezent 3 singular și plural împăciuiască
DOOM – dicționarul ortografic