Chiui
Definitie, sens si explicatie
1Chiui, chiui, verb Iv.
Intranzitiv
1. A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung de bucurie, de veselie, de indemn, de chemare etcetera; a chioti, a hauli.
2. A spune strigaturi, a striga chiuituri (2). [Pronuntat: chi-u-) – Chiu + sufix -ui.
Intranzitiv
1. A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung de bucurie, de veselie, de indemn, de chemare etcetera; a chioti, a hauli.
2. A spune strigaturi, a striga chiuituri (2). [Pronuntat: chi-u-) – Chiu + sufix -ui.
2Chiui verb a chioti, a hauli, a striga, a tipa, (popular) a iui, (regional) a huhura, (prin Olt. si Banat) a hureza, (Transilvania) a ui. (- de mama focului, la hora.)
3Chiui verb (silabe chi-u-i), indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural chiuie, imperfect 3 singular chiuia
4A chiui chiui intranzitiv (despre oameni) 1) A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung (de bucurie); a hauli; a chioti. 2) A declama chiuituri in timpul dansului; a striga. [Silabe Chi-u-] /Din chiu