1
Îngîna (îngân, îngânat), verb –
1. A imita, a reproduce glasul cuiva. –
2. A vîna cu momeală. –
3. A repeta, a răspunde, a face ecou. –
4. A înșela, a amăgi. –
5. A bîigui, a rosti cu greutate. –
6. A cînta încet, a murmura. –
7. A acompania, a însoți. –
8. A parodia. – Aromână (a)nginescu, ăngănare „a geme, a chema strigînd”; meglenoromână angan, angănari „a amăgi”; istroromână gănesc „a sta la taifas”.
Latină gannāre sau *ingannāre (Diez, I, 35; Lambrior 393; Densusianu, Hlr., 191; Pușcariu 854; Candrea-dens., 861; Rew 4416; Pascu, I, 127; conform Șeineanu, Semasiol., 98), conform latină medicină gannatura „batjocură” (Niermeyer 461), albaneză ngënen (Philippide, II, 645), italiană ingannare „a înșela”, spaniolă engañar.
Rezultatul română trebuia să fie *îngăna, datorită prezenței lui nn, conform dialectele; rezultatul î se explică, fie prin asimilarea lui î inițial, fie printr-un tratament expresiv care a apropiat probabil acest cuvînt de cele cu rădăcina gîng- „a bîigui, a bălmăji”. – Derivat îngînător, adjectiv (care imită; care bîiguie); îngînătura (variantă învechit îngînăciune), substantiv feminin (imitație, batjocură).
1. A imita, a reproduce glasul cuiva. –
2. A vîna cu momeală. –
3. A repeta, a răspunde, a face ecou. –
4. A înșela, a amăgi. –
5. A bîigui, a rosti cu greutate. –
6. A cînta încet, a murmura. –
7. A acompania, a însoți. –
8. A parodia. – Aromână (a)nginescu, ăngănare „a geme, a chema strigînd”; meglenoromână angan, angănari „a amăgi”; istroromână gănesc „a sta la taifas”.
Latină gannāre sau *ingannāre (Diez, I, 35; Lambrior 393; Densusianu, Hlr., 191; Pușcariu 854; Candrea-dens., 861; Rew 4416; Pascu, I, 127; conform Șeineanu, Semasiol., 98), conform latină medicină gannatura „batjocură” (Niermeyer 461), albaneză ngënen (Philippide, II, 645), italiană ingannare „a înșela”, spaniolă engañar.
Rezultatul română trebuia să fie *îngăna, datorită prezenței lui nn, conform dialectele; rezultatul î se explică, fie prin asimilarea lui î inițial, fie printr-un tratament expresiv care a apropiat probabil acest cuvînt de cele cu rădăcina gîng- „a bîigui, a bălmăji”. – Derivat îngînător, adjectiv (care imită; care bîiguie); îngînătura (variantă învechit îngînăciune), substantiv feminin (imitație, batjocură).
DER – dicționarul etimologic